marți, decembrie 16, 2008

Copiii flămânzi din Africa

Din pacate nu sunt un om cumpatat. As inclina ca sunt chiar lacom, daca vine vorba de mancare. Am un fel de... cred ca as putea sa-i zic dependenta de dulciuri. Daca nu mananc o chestie cu glucoza dupa masa, parca simt nevoia sa mai mananc altceva. O alta chestie care ma deranjeaza e "pofta". Adica daca vad o persoana ca mananca dintr-un pachet de biscuiti, dintr-o punga de BakeRolls etc, ii cer voie sa iau o unitate. Nu sunt genul care baga mana si ia un pumn de mancare, in 99,99% din cazuri mai mult de un biscuit nu iau. Imi fac damblaua si-l las in pace.

Cand sunt la mine acasa mananc ca un muncitor pe santier dupa o zi interminabila de munca. Azi, dupa ce terminai de mancat pranzul obisnuit, ma apucai sa-mi intind Finetti pe cateva felii de cozonac. Nu ma intereseaza cate calorii are si cum imi face diabet. Imi veni un gand in minte, stimulat de lacomia mea.

Ai voie sa iti lauzi generozitatea si marinimia fata de semenii mai putin ajutorati daca tu conduci un gip si acasa mananci numai prajituri si friptane?
Grija fata de copiii flamanzi din Africa - una din cele mai banale forme de ipocrizie. La fel ca fotbalistii care castiga 3-4 sute de mii intr-un an si fac donatii de 3-4 mii. Haideti sa recunoastem ca nu ne pasa decat de burtile noastre. Ce, tie ti-ar conveni sa-ti donezi gen un sfert din salariu, adica sa muncesti, in definitiv, pentru gura altora?

p.s.: n-ai voie sa ma contrazici daca nu faci in mod constant gesturi caritabile relativ consistente.

later link: altii care doneaza si haina de pe ei, exact ce spuneam... jalnic. Si aia dati de ochii presei...

Un comentariu:

PampalaiPunctCom spunea...

Depinde cum pui problema in privinta generozitatii. Una e sa muncesti ca sa traiesti si poate pentru un munte si/sau o mare pe an (cazul majoritatii romanilor) si alta e sa ai bani destui incat ziua de maine sa nu mai reprezinte tine o grija, dar sa nu donezi nimic...