Caine, iarta-ma...

In aproape 18 ani, doar 2 lucruri l-am rugat pe tata. Ma refer la chestii serioase, acele rugaminti formulate intr-o discutie barbateasca tete-a-tete. Prima nu e importanta, a 2a a fost sa ma duca la Steaua-Arsenal.
Nu a putut, a invocat sarcini de serviciu. Tatal meu, care m-a facut si crescut, a reusit sa ma dezamageasca. Nu, nu sunt exagerat deloc, ii cunosc bine slujba, stiu ca ar fi putut fara probleme sa lipseasca o zi(maxim 2). Tatal meu, cel pe care il respect si iubesc, a scuipat efectiv pe cel mai important aspect al vietii mele.
Avea o goanga. Sa isi ia caine. Citise nu stiu unde ca un caine iti poate imbunatati sanatatea. I-am sugerat sa luam un husky. Pt ca e un caine superb. Initial a fost de acord, apoi a venit cu o chestie gen "ne-am bate joc de el daca l-am tine in apartament, ala nu e caine de apartament etc". Poate ca avea dreptate. L-am amenintat ca daca ia alt caine in afara de husky, il voi tortura, poate chiar il voi omori. Pe cuvant de onoare ca asta gandeam, si la rece chiar, nu era o amenintare spusa la nervi, sau o modalitate pentru a inabusi pe moment o frustrare. Va jur cu mana pe inima, ca daca tata mi-ar mai fi facut vreo mizerie precum cea de la meci, cainele nu ar mai fi prins a 2a zi la noi in casa.
O colega de-a dumnealui avea o femela caniche gravida. A nascut 5 pui. Primul care a iesit ni l-a promis noua. Era cel mai mancacios dintre ei. A stat cateva saptamani sa suga de la mama, apoi a venit la noi in casa. Era intr-o cutie de carton, acoperit cu un servetel alb-rosu si parea pierdut in decor. Imi spusesem dinainte ca voi uri acel caine din momentul cand va trece pragul in bratele tatalui meu. Si l-am urat enorm, pentru ca brusc a devenit centrul atentiei familiei.
Ma uitam la tatal meu si il vedeam mai fericit ca niciodata. Succesele mele scolare sau de orice alta natura inregistrate de mine de-a lungul vietii nu ii provocasera o asemenea bucurie.
Mergea cu el in brate prin casa si de fiecare data se oprea in fata oglinzii. Il mangaia, il alinta, ii vorbea exact ca unui copil.
I-a pregatit culcusul in maniera in care i-l pregatesti unui om nou-nascut. Apoi l-a luat langa el in pat. Nu a dormit decat o ora toata noaptea, intrucat cainele asta a plans, a schelalait, a latrat, a marait. A doua zi tata nu parea sa fie deloc afectat de asta.
Cand am venit de la scoala m-am dus la mine in camera si m-am asezat la birou. Cainele a venit langa mine si a dat sa urineze. Intr-o secunda mi-au trecut prin cap toate intamplarile din viata mea, incepand cu cateva zile inainte de meci. L-am lovit cu piciorul brutal, iar el a zburat pana in hol. M-am dus sa beau o cana cu lapte. Cand sa ma intorc, alunec pe urina lui. In momentul ala, am facut cea mai mare greseala din viata mea. L-am lovit cu piciorul peste bot, l-am aruncat de sus, l-am tinut in frig afara, m-am invartit in cerc tinandu-l de picioarele din spate, l-am bagat cu capul in veceu, l-am injurat de ce mi-a venit la gura. Pana atunci se invatase sa ma linga. Dupa ce l-am torturat cu o bestialitate animalica, s-a retras in cosuletul lui si a inceput sa schelalaie. De fiecare data cand ma apropiam de el, se ghemuia si incepea sa tremure. Chestia e ca nu regretam.
Nu, nu era gelozie. N-am fost niciodata gelos pe dragostea primita de acest necuvantator. Eram indignat de penibilitatea celor din jur. Eu eram cel deplasat din pacate.
Nu mai vroia sa ma linga. Ii era frica de mine cand ma apropiam de el. I-am incalzit niste lapte si i-am pus intr-un castron. Poate ca regretele incepusera sa ma incerce.
A doua zi m-am dus langa el sa invat. M-am jucat cu el, l-am mangaiat, i-am dat papucul sa se zbenguie cu el. Pe la 4 jumate am plecat de acasa, el a venit dupa mine pana la usa. Cand m-am intors peste cateva ore, l-am gasit dormind. Mama mi-a zis ca o buna perioada de timp nu s-a dezlipit de usa, ca a plans dupa mine. Am intrat in camera la el si s-a trezit. A venit langa mine la calculator si n-ar mai fi plecat de acolo. Azi dimineata iar schelalai cand plecai la scoala.
Nu stiu prea multe despre animale in general si despre caini in special. Pentru ca nu m-a pasionat. Dar exista ceva in mine care ma face sa jur ca nu il voi mai lovi niciodata si il voi aprecia ca pe un frate. Pentru ca acest caine mi-a predat o lectie teribila. M-a invatat ce inseamna iertarea cu adevarat. Nu stiu cati ma vor crede(la fel de bine cum nu stiu cati ma vor considera un idiot), dar va spun sincer ca in acest moment am ochii scaldati de lacrimi. Dincolo de a fi un animal, Caine e o fiinta. Caine m-a invatat ce inseamna sa intorci si celalalt obraz, ce inseamna sa lingi mana care te bate.
Ma simt extraordinar de ciudat. Cea mai cruda si mai abominabila lectie primita in 18 ani, ei bine, mi-a fost data de un animal. Care nu a avut nevoie de ratiune, sentimente sau limbaj articulat. In modul lui nevinovat de a actiona, m-a facut sa ma simt umilit.
Caine isi face nevoile pe covor, ascunde papuci, roade covoare, racaie ziduri, imi scoala parintii din somn. In 2 cuvinte, e adorabil.