Ar fi fost mai frumos...

Dupa ani de zile, astazi mama ma intreba ce-am facut la scoala. In timp ce vroiam sa scriu acest post, zburai cu gandul in alta parte si cred ca va voi relata ceva putin mai interesant si mai deosebit. Postul asta ar putea sa nu aiba finalitate. As putea sa ma apuc sa-l scriu acum si sa-l termin la urmatoarea victorie a Universitatii. Din proprie experienta stiu ca posturile lungi nu ti le citeste nimeni daca nu te cunoaste sau nu te apreciaza. Sper sa cuprind tot.
La scoala nu facui nimic, ca de obicei. O sa vina o vreme cand o sa ma satur de melodiile de la Info Pro, de Bomberman, Chessmaster, Sudoku si Real Football, cand o sa termin de vazut toate episoadele din SP... si atunci chiar o sa devina plictisitor.
Sunt putine materiile la care profesorul n-a "dormit" niciodata. Ma refer in sensul de 'si-a gasit alte preocupari/ nu a avut chef sa faca ora etc'. Nicio problema, s-a intamplat sa doarma efectiv, literar... dar asta mai putin conteaza. Unul din acesti profi e o figura exponentiala pt liceu. Il cheama x SI y. Au fost momente cand nu si-a facut nici dansul ora ca la carte, dar macar s-a straduit sa ne invete altceva. Chestii despre viata de regula.
Astazi ma trezi din sudoku, adresand o intrebare gen "cati din clasa nu au nicio persoana pe care sa fie invidioasa?". Nu stiu cati au mai ridicat mana, sa fi fost 3, 5, 6... cert e ca urmatoarea intrebare mi-a adresat-o numai mie. A sunat in felul urmator: " te multumesti cu putin, sau nu e partea materiala cea care te intereseaza?". A doua interogatie, cea de dupa conjunctie, a fost aprobata de mine cu o miscare naturala a capului. Imi pare rau ca nu am fost mai categoric cand i-am zis ca ma doare in p**a de toti banii din lume si de toate lucrurile care se pot cumpara. M-a intrebat apoi cum ma vad eu in viitor. I-am raspuns ca imi doresc sa fiu fericit in cadrul familiei.
De fapt nu asta am vrut sa-i zic. A fost o minciuna imputita, un neadevar groaznic. Ma mint cumplit daca imi spun ca o sa fiu vreodata fericit cu o nevasta iubitoare si niste copii cat de cat normali. Primele 4 cele mai lungi relatii ale mele au fost de 3 luni, 1 luna si 2-3 zile, 1 luna, 8 zile. Niciuna nu s-a incheiat din cauza mea. Restul, alea de <= 1 saptamana... acolo a fost vina mea.
Sunt lucruri care iti par evidente cu ani de zile inainte sa se intample. Toata lumea stie ca in 50 de ani o sa avem cel putin 1000 km de autostrada. Asa stiu si eu ca o sa mor neinsurat. Nu sunt facut pentru o casnicie, pentru o familie, poate e mai bine asa. Nu stiu ce educatie as putea oferi eu unui copil.
Acum nu sunt multumit de mine. Mi-ar fi placut sa am curajul sa ii spun ca e o echipa de fotbal pe care o ador de aproape 10 ani, care e singurul lucru care imi aduce o bucurie cu adevarat de pret. Ca ma doare undeva de bani, de casnicie, de un jaguar care prinde 300 la ora, de o vacanta in Oceania sau alte astfel de nimicuri. Cum sa va spun eu voua ca echipa asta e mai importanta pentru mine chiar si decat mine, iar voi sa nu ma judecati, sa nu ma luati peste picior, sau chiar sa ma intelegeti?
Fabregas inscrie si e fericit. Daca Fabregas e fericit, automat sufletul meu se lumineaza, daca Arsenal reuseste 20-25 de pase succesive, automat imi vine sa plang de bucurie. Fotbalul e un spectacol, trebuie sa-l simti si sa te bucuri de el. Cand am inceput sa ma interesez de aceasta echipa, fara a ma considera fanul ei, ea se zbatea in mediocritate. Eu nu stiam multe despre fotbal, dar cu ajutorul ei l-am descoperit. Echipa asta a crescut enorm, sunt mandru de ea cum nu voi putea fi vreodata de fiul meu nici daca ar intra la Princeton.
Cum pot sa spun cuiva ca Fabregas si Pires au marcat in acelasi minut, la aceeasi ora, pentru 2 echipa diferite, fara ca celalalt sa o perceapa ca pe o coincidenta? Cand ajungi sa treci prin cate am trecut eu, nu mai crezi in coincidente. Wenger a spus ca echipa asta isi poate imbunatati jocul cu 20%. Esentiala e aici reactia adversarilor, care nu au luat-o ca pe o simpla declaratie de motivare a propriilor elevi. Nu, toti stiau ca e asa, toti s-au c**at pe ei de frica. Daca nu ma credeti, cititi presa engleza. Comentatori, analisti, tehnicieni, cu totii erau convinsi ca Wenger nu a aruncat doar vorbe in vant. Erau tot aia de acum 4 ani si jumatate. Aia care au ras de Arsene aproape cu lacrimi cand el a zis ca vrea sa castige titlul neinvins.
Momentele astea valoreaza nepretuit. Ele nu se pot exprima dpdv material.
Nu sunt invidios pe nimeni. Va jur cu mana pe inima ca va doresc la toti sa fiti fericiti, iubiti, sanatosi. Mie imi doresc sa fiu binecuvantat cu acelasi fotbal de 11 omuleti care patineaza pe un gazon tuns la milimetru. Fotbalul nu e foarte diferit de sah. Numai ca piesele sunt supuse erorii umane.
Voi nu v-ati despartit de prima prietena pt un meci. Voi n-ati plans pt un egal acasa la mijlocul sezonului.
Chestia e simpla... as fi vrut sa am tupeul sa i le zic lui pe toate astea.