vineri, iunie 29, 2007

Feuchtwanger - Intelepciunea nebunului

Am inceput acum ceva vreme cartea din titlul postului. Ideea e geniala, prezinta ultimele clipe ale vietii ganditorului iluminist Jean-Jacques Rousseau si perpetuarea ideilor sale inovatoare ce au contribuit masiv la revolutie. Pacat ca e tradusa destul de prost, un roman care constituie apogeul creationist al lui Feuchwanger e uneori plin de replici redate intr-un limbaj de lemn. Imi place sa cred ca aici e vina numai a traducatorului. Si eu care credeam ca numai literatura romana e netraductibila si neantologabila.
Sa va spun pe scurt despre ce e vorba. Rousseau, batran si alienat, e invitat de marchizul de Girardin sa isi petreaca la mosia acestuia din urma ultimele momente ale existentei. Marchizul, la fel ca si fiul sau, Fernand, fusesera profund influentati de convingerile iluministului. Fernand devine martorul unor episoade degrandante din viata lui Rousseau. Sotia acestuia ajunge sa il insele cu grajdarul, pacatul adulterin fiind dublat si de crima pe care amantul o savarseste asupra lui Rousseau. In inima tanarului Girardin, ganditorul iluminist ramane viu prin ideile sale.
Va mai spun doar finalul(nu vreau sa scriu un post kilometric, prefer unul laconic), m-as bucura mult daca ati citi-o si voi. Fernand, ajuns intelectual, se inroleaza spre a sluji revolutia si intelege ca de fapt Jean-Jacques apartine poporului, caruia ii recunoaste superioritatea.
Cartea asta e splendida. Daca nu iesi din casa 2 zile si o citesti, nu ai ce sa regreti.

Un comentariu:

crichet spunea...

m-ai facut curioasa....:D>...o s tzin cont d sfat:)