In memoria domnului Tanasuica Mihai

N-o sa uit niciodata de vacantele mele de la bunici, in cartierul Brazda lui Novac. Tataie si mamaie stateau la parterul unui bloc cu 4 etaje. Aveau gradina in spatele blocului, unde plantau toate zarzavaturile posibile, supravegheate de un cais batran, impunator, care o data pe an facea ne pricopsea cu un covor de fructe parguite. De fiecare data cand mananc o caisa am acea senzatie proustiana, care ne trimite inapoi in timp, in vremea prunciei spirituale.

Vizitele mele acolo nu erau foarte dese. Mergeam de 2 ori pe an, in vremea vacantelor, stateam acolo maxim o saptamana. Erau cateva zile in care ei isi dadeau silinta sa ma simt cat mai bine. Ma duceam de fiecare data sa stau acolo 2 ore, insa tataie ma imbraca in cele mai bune haine ale lui numai ca sa ma faca sa raman. Faceam numai tampenii. I-am stricat un radiou din ala vechi, cu difuzoarele acoperite de un material textil si o claviatura interminabila, formata din butoane patratoase, ce opuneau rezistenta serioasa in cazul unei apasari superficiale. I-am stricat un covor nou, cand am lovit cat am putut cu un topor proaspat ascutit. Mamaie zbiera la mine si ma apostrofa belicos, tataie se strica de ras si ma mangaia afectuos. Stia ca nu e bine sa te rastesti la un copil. I-am stricat tot ce un copil mai mic de 10 ani, curios si neastamparat, era in stare sa strice.

In ciuda faptului ca mersul pe jos pana la ei acasa ar fi necesitat cca 20 de minute, nu-mi aduc aminte sa-i fi vizitat mai des decat de 4 ori pe an. Rusine sa-mi fie. Asta pentru ca mamaie era o femeie rea, pana si bunica mea din partea tatalui recunoaste asta, dar asta e alta poveste.

Tataie(asa i-am zis bunicului din partea mamei), nici macar nu era bunicul meu natural. Mama mamei mele se casatorise, alte detalii nu mai stiu, niciodata nu m-au interesat. Abia la 15 ani am aflat asta si putin mi-a pasat, n-am intrebat niciodata ce s-a intamplat cu bunicul meu natural(care am inteles ca ar fi fost cadru militar sau ceva de genul), pentru ca tataie a fost cel mai bun om pe care l-am cunoscut vreodata.

Avea o Dacie 1100, veche din anii 60. El fusese contabil la o consignatie, avea acolo un service auto, ii bibileau aia la ea in fiecare zi. Era cea mai buna Dacie cu care am mers in viata mea. Ii spunea Florica, mergea mai bine decat Loganurile de azi. Ma lasa sa i-o turez in parcarea blocului. In 93, cand mergeam cu el la Sinaia, i-a iesit un tractor in fata pe care Handsom Rob din The Italian Job ma indoiesc ca l-ar fi putut evita. Intr-un fel simt ca ii datorez o mare parte(daca nu chiar toata) din integritatea mea corporala de azi.

A fost primul om care mi-a cumparat un briceag, m-a invatat sa sculptez in lemn. Imi facea in gradina tot felul din jucarii, doar din surcelele pe care le gasea imprastiate pe ici-colo. M-a invatat sa arunc cu toporul de la distanta, acum 8 ani puteam sa crap capul oricarei fiinte vii de pe o raza de 7m. Mi-a impletit un bici si m-a invatat sa omor muste cu el. Mi-a spus cea mai inteligenta vorba pe care am auzit-o in viata mea.
"Boasele tale sunt cel mai de pret lucru pe care il ai. Daca te strange cineva de ele si te ameninta ca ti le face praf, ia o hartie si semneaza ca ii dai tot. Da' vezi sa ti le lase in pace, aia e ce-ai mai de pret". Parca se intampla ieri. Stateam in dormitorul bunicilor mei, rasfoiam un Almanah Scanteia si ii ascultam lectiile.

Acum 7 ani a facut o pareza. De fapt e mai complicat de atat. Era de 30 de ani diabetic, nu tinuse niciodata regim. Mare mancator de slana de porc si bautor de tuica. Bea si cate 7 pahare inainte de masa. Nu era alcoolic, nu l-am vazut niciodata beat sau vorbind impleticit. Trebuie ca avea un ficat foarte praf.
Trebuia sa tina regim din cauza parezei si a diabetului. N-a tinut seama de niciuna, i-a placut sa-si traiasca viata.
De atunci starea i s-a agravat progresiv. Nu mai era omul pe care il stiam, nu se mai barbierea zilnic, nu mai bantuia in tot orasul, insa in continuare se imbraca numai in costum si cravata, chiar daca o facea doar pentru a iesi sa stea pe banca in fata blocului.

Acum o saptamana simteam ca trebuie sa-i vizitez. Era ceva care ma chema intr-acolo, am convins-o chiar si pe mama sa mergem impreuna. El mi-a dat 4 milioane de lei vechi, n-am nici cea mai mica idee de ce a facut-o. Era fericit. Isi luase aparat auditiv, daduse 16 milioane pe el. Auzea din nou bine. A fost o faza care m-a amuzat teribil. "Tataie, acum auzi bine?" "Hăăăă?".

Cand am plecat, mi-a mai dat o lectie de viata care imi sfasie sufletul si ma face sa plang. Nu-l mai pupasem de peste 10 ani. Ii era frig, statea in manusi in sufragerie. L-am pupat pe ambii obraji si i-am intins mana, in semn de la revedere. In loc sa mi-o fi intins si el, l-am vazut cum da sa se ridice si imi refuza orice ajutor in acest sens. Era un om care chiar tinea la respectul fata de sine si ceilalti. S-a ridicat dupa chinuri prelungi, apoi a patimit o groaza de timp ca sa-si scoata manusa. Abia atunci mi-a intins mana. Nu putea sa o faca asezat si cu manusa pusa.

Poate ca multora dintre voi vi se pare ceva banal, un capriciu sau o emfaza. Cunosc persoane care nu te privesc in ochi cand iti strang mana, o fac cu manusa pusa, sau strangerea efectiva nu iti transmite nimic. Dupa ce am vazut atunci m-am simtit un om mai intelept. Am invatat intr-un minut cat altii n-au fost in stare sa bage la cap in 20 de ani. Asta datorita lui, nu mie.

Cand eram mai mic mi-a povestit ca el si cu ceilalti frati ai lui au jurat sa nu se apuce de fumat niciodata, pentru ca aveau un tata care fuma foarte mult si cheltuia multi bani pt asta. Niciunul nu s-a tinut de cuvant, au fumat toti. Asta mi-a zis acum o saptamana. Acum cativa ani m-a pus sa jur ca nu o sa fumez. Nici eu nu m-am tinut de cuvant.

Azi dimineata a facut infarct si a murit. Cel mai rabdator si bland om pe care l-am cunoscut s-a stins din viata. Marele regret e ca n-am petrecut mai mult timp cu el. E genul de om care nu merita laude inutile, faptele din timpul vietii vorbesc pentru el. Despre morti numai de bine, insa despre el nu s-ar fi putut in alt mod. De aceea n-o sa ii cinstesc fiinta intr-un mod pompos. Doar ii promit ca saptamana asta o sa ma las de fumat si de mancat dulciuri(si eu am predispozitie la diabet). Dumnezeu sa-l odihneasca.

Intr-un an si jumatate mi-au murit o matusa, un bunic si profesorul de fizica din liceu. Oamenii se sting si isi pierd dreptul la viata. Cateodata, noi, cei care ii iubim, pierdem mult mai mult decat ei.

Interesu' poarta fesu'

Asta e un post despre oameni, viata si interes.

Daca in locul arbitrului de miercuri ar fi fost o persoana decenta, astazi am fi vorbit despre starea de fapt in termeni diferiti.

Asta este ceea ce se cheama un penalty clar. Bine ca Hleb n-a fost in pozitie mai centrala, ca am fi vorbit si de un 11m nedat si de un cartonas rosu nedat. Ok, Gerrard a facut 2 driblinguri foarte bune si a dat o pasa de gol. Cursa de 15m a lui Gerrard va fi tinuta minte, avand o finalitate pe tabela de marcaj. A facut 2 driblinguri in lateral, nimic din cale-afara de spectaculos. Doar foarte eficient.
Acum ganditi-va cati oameni a eliminat Hleb din joc. Toata lumea lauda jocul lui Gerrard, asta datorita pasei, in rest Flamini l-a avut pe controllerul de ps3. Sincer, cred ca Flamini nu l-a lasat nici la vestiar sa se pise, asa de bine l-a tinut.

Kuyt a facut un lucru josnic. Hleb nu trebuia faultat, trebuia lasat sa inscrie sau sa dea pasa de gol. Daca toata echipa ta nu e in stare sa se apere in fata unui singur om, nu trebuie sa faultezi. E dezonorant, mizer. Doar pentru ca e mai bun decat tine nu inseamna ca trebuie sa fii tu derbedeu. Asta a facut Kuyt. Faulturile nu sunt in spiritul jocului, ori iei mingea, ori il blochezi. Nu faultezi, bai pizdo!
Cocalarii or sa intrebe: si daca e in situatie clara de a inscrie/da pasa de gol, de ce sa nu il faulteze? Pentru ca asa recunosti ca esti dobitoc si nu esti in stare sa impiedici producerea unei situatii penibile.

Astazi trebuia sa se spuna ca Hleb a trecut printr-o aparare ca prin branza si a inscris/ratat/obtinut un 11m/dat o pasa de gol. Despre cursa aia nu se va mai vorbi niciodata. Doar daca se va dovedi ca e decisiva pentru calificare oamenii, si nu ma refer la suporterii lui Arsenal, o vor mai tine minte cateva zile.

Oamenii sunt rai. Dupa meci mi-au zis o gramada ca Gerrard e prea bun si si-a batut joc de apararea noastra. Ca a trecut de 2 oameni care n-au avut cum sa-l opreasca. Ok, beat this: Hleb si-a batut joc de toata echipa voastra, nu a driblat in lateral, ci in zona centrala si n-a avut nimeni ce sa-i faca. Acum nu plangeti doar pentru ca arbitrul era conationalul lui Kuyt. Hai, nu-mi spuneti ca n-a vazut sau ca ala n-a fost penalty.
Asta spune multe despre caracterul oamenilor. Cum si-au vazut sacii in caruta, au si inceput sa te ia la misto. Sunt la moda glumele cu Bendtner. Ok, nu cred ca e vreun om care are impresia ca Bendtner asa a vrut sa dea. A fost prins pe contre-pied, mingea venea in directia in care alerga si el, e reflexul ala al atacantului de a atinge mingea. De fapt nici nu stiu daca a vrut sa o atinga. Am vazut o echipa ghinionista, nemaipomenit de ghinionista. Ea a primit mai putin decat merita.

Oamenii nu stiu sa castige pentru ca nu vor sa invete sa piarda. Daca Arsenal va fi eliminata, si asta e o posibilitate destul de foarte verosimila, eu o sa-i strang mana fiecarui fan al lui LFC pe care il cunosc. Ok, inainte o sa-i reamintesc ca ma-sa e curva, dar asta e alta poveste. Sunt spiritual, da? Cand Arsenal pierde, o gramada de oligofreni au tentative de baza. Pentru ca oamenii au o satisfactie cand scuipa pe lucrurile la care tii. Esti mai destept ca mine, dar Arsenal e o echipa de cacat! pana si Steaua are mai multe cupe ale campionilor! fraiere!

La inceput ma enervam, mai dadeam un pumn, mai trageam o flegma intre ochi. Doar le faceam jocurile. Eu am probleme cu nervii, nu pot sa ma controlez. Pumnii mei minte nu are. Pe zi ce trece sunt mai calm, sunt chiar mandru de mine.

Rugati-va la ce vreti voi ca ironiile voastre si blestemele voastre sa nu se intoarca impotriva voastra. I'm after you, cocksuckers!

It sacs

Tensiunea mea normala e 9 cu 5. Nu sunt bautor de cafea, beau cam 2 cesti pe saptamana.
Pe la pranz muream de somn, nu aveam timp de somn din cauza meditatiei. Imi facui pe la 4 un ibric de cafea imens. Pusei lingurite in proasta, era atat de tare incat trebui sa o beau cu lapte. Baui 2 cani mari, 15% lapte.
Obrajii imi sunt rumeni, inima imi bate urat de tot, simt ca sub meninge va avea loc o explozie. Nervi, oboseala, cafea.

2 aprilie 2008 e cu siguranta una din cele mai jegoase zile din viata mea.

Baga-mi-as pula-n ea de viata.

cunts, cunts, cunts!

Totul se plateste, totul se conserva

Daca dumnezeu ar exista, nu mi-ar face asta.

O gramada de oameni nefututi m-au invidiat pentru excursia aia fututa castigata. Ba chiar unul a avut un tupeu fabulos. Are 18-19 ani, conduce o masina care valoreaza cat jumate din apartamentul meu din centru si mi-a zis foarte senin: "Ba, io te invidiez".
In ultimele 6 meciuri, incluzand egalul de acasa cu Milan, am remizat de 5 ori. Adica bati pe San Siro(Giuseppe Meazsa, sa nu se se supere nimeni) si nu esti in stare sa dai cu un gol mai mult decat Birmingham, Wigan sau Boro.
This time it's not everything about bad luck. It's the Crapness.
As fi renuntat la excursia aia basita cu cea mai draga inima, numai sa fi batut intr-unul din alea 4 meciuri din campionat. Mi-as da ani din viata ca sa luam titlul anul asta!

Intr-un fel consider ca legea compensatiei ma pedepseste pentru norocul ala. Nu, Arsenal nu pierde din cauza mea, doar consider ca trebuie sa platesc cumva, iar echilibrul existential universal presupune egalurile astea.
Stiti ce o sa fac? o sa devin mistic, o sa rup legatura cu toti oamenii pe care i-am cunoscut din saptamana egalului de la Birmingham. Ok, asta nu e comportament de om educat, nu e ceva specific unui homo sapiens sapiens din secolul XXI, poate ca nu e ceva normal, dar m-au ajuns blestemele tuturor, asta simt. Platesc un pret prea mare si nu stiu ce sa fac. Nu vreau sa ajung un solomonar superstitios care se refugiaza in rutine si ritualuri, simt ca trebuie sa fac ceva sa iesim din rahatul asta.

Am zis ca nu ma mai uit, dar n-am rezistat. E ceva in mine mai puternic decat onoarea, nu pot sa stau departe de tv, nu pot sa nu ma gandesc la ei. Putini oameni se consuma asa cum o fac eu si devin frustrat cand vad ca investesc atat de mult suflet si primesc in schimb mult mai putina bucurie decat altii. Daca ar exista dumnezeu, ar fi bine. Nu sunt atat de pacatos, el ar vedea asta si mi-ar alina sufletul cu cate o bucurie.
If you're watching me up there, my advice to you is simple: go finger-fuck your sister's fufu! Cocksucker!

later edit: Adebayor a avut un gol anulat aiurea, s-a aratat ofsaid cand de fapt primise mingea de la un adversar. Nu-i nimic, Reading acum cateva ore n-a avut decat 2 penalty-uri neacordate.

Romanisme

Am fost cazati la un hotel unde pentru o noapte se platea 200 euro. Era deci unul bun, nu foarte departe de centrul Parisului. Micul dejun era inclus in pret si a fost cel mai bun mic dejun pe care l-am mancat in viata mea.
Aveai la discretie ciocolata calda, suc natural, cappuccino, lapte, smochine, compot de ananas, croissante, miere, nutella etc... pe scurt, tot ce iti puteai dori la un mic dejun. Se spune ca adevaratul caracter al unui om se vede cand ii acorzi niste facilitati. E perfect adevarat.

Eu am mancat vreo 4-5 croissante, 2 ciocolate calde, 2-3 cutiute de nutella si un borcanel de 30ml de gem. Cam asa mananc eu dimineata, stiu ca vi se pare o masa de neam-prost, dar imi place sa mananc bine. Problema era cu aia care isi puneau un pumn de smochine pe farfurie, beau pe rand cafea, lapte, ceai si ciocolata calda, incercau toate tipurile de gem, luau croissantele cu mana(desi era un cleste special pentru asta), pe scurt, tineau mortis sa manance (din) tot. Asta e, la dumnealor acasa e mancarea putina, trebuie sa se dezlipeasca in alte tari si sa faca Romania de ras. Nu-i de mirare ca a doua zi nu ne-au mai dat nutella. Madalin mi-a spus ca un moldovean prost(sintagma pleonastica) la plecare a bagat in buzunar 2 sticlute de Actimel pe care le-a savurat in avion, desi, stie toata lumea ca si acolo ti se da de mancare.

Apropo de avion, sa vorbesc de comportamentul romanilor si aici. Toate celelalte natii, chinezi, japonezi, francezi, evrei(pardon, asta nu e natie), olandezi, toti dorm, citesc ziarul sau se joaca pe psp. Romanii stau cu ochii beliti pe geam si fac sute de poze. Si noi am facut poze, dar nu timp de 3 ore. Cei mai tari erau aia de-si faceau poze de sus cu aparatul, inghesuindu-se langa fereastra(sa se vada ca sunt in avion) sau se lingeau ca maimutele, desi mai era cineva in dreapta sau in stanga lor. Un loc public nu e cadrul cel mai potrivit pentru a da frau liber unor porniri, care la urma urmei nu sunt decat animalice. Instinctul nostru carnal primeaza in defavoarea bunului-simt si tinem mortis sa aratam ca suntem animale. Sau prosti. Sau moldoveni(da, stiu, aici m-am repetat).

O faza tare a fost cand a venit stewardesa cu bauturi. Imi zicea un prieten "Sa vezi ce tare e cand se termina alea exact in fata ta". Exact asa a fost, berea aia nu mai putea sa astepte 2 locuri. Eh, nenea din fata era moldovean. Si cum nu mai era bere, a cerut vin. Sticluta avea cca 200ml. Ii da una, mai cere inca una, de data asta de vin rosu. Da, nici nu o incepuse pe aia, stewardesa nici nu plecase de langa el. I-o cere chiar SI PE A TREIA! si o primeste, dar fatuca aia s-a cam codit.
Acum sa vedeti culmea nesimtirii. Fiti atenti la faza asta si povestiti la nepoti. Stiti ce face omu' asta? I-o cere si pe a PATRA! fata ii zice ca nu mai poate sa ii dea, insa o sa treaca pe la el daca ii mai raman. Logic ca nu i-a mai dat nimic. Da' nenea ala a fost formidabil, i se parea normal sa fie servit, indiferent de cate nevoi are intunericul lui de alcoolic.
Mi-aduc aminte de o faza petrecuta cu multi ani in urma. Eram pe plaja la mare cu ai mei si au venit niste moldoveni cu o damigeana de 5l de vin. 2 parinti, 2 copii. Ai batrani au baut pana au cazut lati, iar aia mici, care nu aveau mai mult de 7-8 ani, ce se gandesc ei, hai sa bem si noi! Si au baut pana au cazut si ei lati. Beti, la 32 de grade, 2 dintre ei cu capul neacoperit. Mi-a placut reactia oamenilor de pe plaja, adica absenta ei. I-au lasat in pace, nu i-a trezit nimeni. Bea, nene, bea, daca esti prost, fa insolatie si du-te-n pizda ma-tii.
A 2a zi nu aveau nimic, atat ca nu au mai mers la plaja de dimineata, i-am vazut pe o banca la umbra, fara paturi, colaci etc.

Daca asftel de oameni nu sunt nascuti, trebuie creati artificial. Insa ei fac imagine tarii. Se pisa pe ea adica. Eu mi-am luat 2 tricouri dintr-un magazin(unul cu rugby si unul cu nba, si vous etes curieux) si aia de la casa s-a oferit sa-mi dea un card de reduceri. I-am explicat ca nu mai cumpar vreodata de acolo, m-am cam impotmolit, franceza mea uneori sufera. Ca sa ma inteleaga, i-am spus ca sunt roman. A inceput sa faca misto de mine cu colega ei, avand impresia ca nu inteleg. Ok, poate franceza mea sufera mult si nu inteleg.

bendtneehr

tux: azi arsenalul rupe
cosmin_diamond: 2-0 milan
cosmin_diamond: am mai vazut meciu asta
cosmin_diamond: numa ca echipa oaspete nu se numea Arsenal
tux: bă, ascultă aici... rupe arsenalul azi
cosmin_diamond: desi azi-noapte am visat ca batem la 11m
cosmin_diamond: :-?

Tiang Yuxing, cetatean roman si pui de dac.

Avioanele au niste compartimente pentru bagajele de mana, deasupra scaunelor pasagerilor. Evident, trebuie sa fii inconstient sa-ti iei prea multe bagaje cand stii ca intr-un compartiment din ala isi mai pun catrafusele inca doi[asta era un Airbus, vorbesc in particular].
Deschid dracovenia aia de clapeta si, si... surpriza! era plina! Pe scaunul de la geam sedea o asiatica. Ii spun unui baiat cu care mai schimbasem 2-3 vorbe inainte: "baaaaaaaa, idioata asta are o tona de bagaje! se muta-n slbz..."
Asiatica isi baga dopuri in urechi si incearca sa adoarma.

Ne pregatim de aterizare, cateva voci ne spun in diferite limbi cum trebuie sa ne comportam, ca de obicei. Asiatica isi scoate dopurile si isi face ordine in acte. Avea un pasaport chinez, mi-am dat seama dupa o stampila, pana atunci pentru mine putea sa fie chinezoaica, japoneza, coreeana sau dece nu, malaeziana, oricum arata cam la fel toti. Fac baza proasta de ea in continuare.
La un moment dat mai scoate un pasaport. Romania. Tiang Yuxing. Cetatean roman.

N-as putea sa va spun cat de prost m-am simtit. Dar partea ciudata abia acum urmeaza. Am intrat intr-o zona in care curentii erau foarte puternici, avionul se balanganea, lumea se panica.
Un roman intreaba o stewardesa in limba franceza daca pilotul stie ce face. Aia ii raspunde ca nu e pilot, ci comandant. Mi-am adus aminte de un episod amuzant, ii luau unii interviu lui Basescu acum cativa multi ani. "Dvs. aveti experienta de lider, ati fost capitan in tinerete."
"Doamna, eu am fost comandant, ha ha ha!"
Eu imi strang centura si ma prind bine de scaunul din fata. Tiang se pune cu capul pe bratul meu drept. Se sprijina de mine minute bune. Era slaba, uratica la fata, avea maini de copil. Era totusi adorabila. Semana ca progenitura unui porumbel care cauta adapost impotriva vantului sub aripa mamei.
Avea maini interesante. In foarte putine cazuri poti descoperi senzualitate pe degetele unei asiatice. Ele nu au obiceiul sa-si ingrijeasca mult parul, unghiile, ori sa se macheze in ton cu tinuta sau anotimpul. Sunt mai practice si mai putin femei. Mie imi place sa ma uit la mainile femeilor. Ele spun multe, cui dracului ii face placere sa vada unghii murdare/netaiate sau oja jupuita? Mainile ei nu erau frumoase, doar curate si fine. Uitandu-te la ele puteai sa zici ca are 12 ani.
Nu-mi venea sa cred ca nu-mi poarta pica dupa ce fusesem un necioplit, da, ea se rezema de bratul meu, cautand adapost, nicidecum afectiune. Oricum, habar n-aveam ce era in encefalul ei.
Era clar ca-i e teama, iar mie imi venea sa o iau in brate. Si totusi n-am indraznit...

Viata e ciudata...

:-h

Tricourilor cu Eduardo(/Pires/Arsenal 3rd kit) si The Punisher, tineti-va ca vin.

Distractie placuta mie!
Pace si sanatate voua!

Scurt beseu

Dumnezeu este cel mai mare dusman al oamenilor. Sunt o gramada de oameni cu frica divinitatii. Practic, o parte din ei fac o multime de fapte bune doar ca sa ii vada cineva acolo sus. Sunt niste ipocriti ordinari, mai multa sinceritate e in sufletul criminalului acela care spunea ca i-a facut placere sa omoare 6 oameni.
Nici macar nu stim daca exista, dar ne face niste ipocriti. E un bulangiu.
Nu injuri pentru ca esti langa biserica. Dar tie de fapt iti vine sa-gi bagi pula in tot ce misca. Iti ajuti cunoscutii doar ca sa faci fapte bune si sa ajungi in rai, nu pentru ca te bucura ajutorul dat cuiva. Sloboz de ţap. Magarilor!

Dumnezeu nu rupe piciorul oamenilor nevinovati. Nu face sa sufere milioane de oameni nenorocind o persoana cu o conduita sportiva exemplara. Ceva acolo sus e putred. Ma rog, o gramada de filosofi au subliniat inaintea mea neconcordanta intre perfectiunea demiurgului suprem si imperfectiunea lumii. Sunt cateva teorii in legatura cu asta, puteti sa va interesati si sa aflati mai multe.
Stiti cine e de ieri dumnezeu pentru mine? bunica mea. Dumneaei imi indeplineste cam 7/8 din rugaciuni, asta inseamna vreo 85%. Incercati sa va rugati la orice dumnezeu al unei religii, sa vedem, mai obtineti procentajul asta?

Dumnezeul crestin mi-a ramas dator bine de tot. Viata mea a fost uneori mult mai de cacat decat ar fi trebuit sa fie. Intotdeauna au picat din senin niste ghinioane. Nu vor veni vremuri mai bune, nu se va compensa totul, eu mi-am dat seama cum functioneaza. Te obisnuiesti cu rahatul pana devine o normalitate, apoi iti pica pe cap un rahat mai mare pe care il percepi ca o nedreptate/un ghinion. Toata povestea continua liniar, pana te afunzi in rahat definitiv. Cum efectul e imposibil de remediat, e greu sa iesi din nisipurile(aka rahaturile) miscatoare, trebuie sa umblii la cauza. Cine e de vina? dumnezeu, el e vinovatul, da-l in pizda ma-sii.

Bunica mea, care nu esti in ceruri, sfinteasca-se numele tau...

Nu mai am pentru ce sa traiesc

Consider ca s-a ajuns prea departe.

Ieri a fost ultima zi cand m-am uitat la fotbal. Imi iau angajamentul sa nu mai urmaresc acest sport*, voi mai viziona doar meciurile echipei nationale, am datoria asta fata de tara mea. Asa ceva nu se mai poate.

Primul gol al lui Birmingham a venit dupa o lovitura libera. NU A FOST NICI VORBA DE FAULT. La 2-1 pt noi arbitrul ne-a refuzat o lovitura de la 11m. In minutul 93 a dictat 11m pentru Birmingham dupa un fault INEXISTENT al lui Clichy, s-a vazut clar ca a atins doar mingea.
Ziua de ieri m-a imbatranit 10 ani. Azi noapte n-am putut sa dorm, iar cand am dormit, am visat urat. Nu e normal, lor sa le-o bage in poarta de 2 ori, tie sa ti-o scoata o data.
Stim foarte bine care echipe aflate pe locurile din intervalul [2, 4) umbla la arbitri. "Stau la butoane".

Bai nenorocitilor, nu se mai poate asa ceva. Saracul om isi rupe glezna din cauza unui descreierat, arbitrii fac manarii, cei care merita sa castige sunt vanati si impiedicati.
Eu nu mai pot sa ma uit la asa spectacol, o sa-mi fac nervi si o sa innebunesc.
In 1994, Escobar si-a dat autogol si a fost impuscat. Topescu a considerat ca s-a depasit o limita si n-a mai comentat fotbal niciodata. Asta simt si eu acum.

*De fapt am mintit. Daca Eduardo o sa-si revina, in momentul cand va reintra pe gazon o sa reincep si eu sa urmaresc aceasta mizerie de sport. Daca nu va mai juca fotbal niciodata, nici eu nu ma voi mai uita la fotbal niciodata. O fac din solidaritate fata de el. Ma doare inima, mi se rupe sufletul. E o decizie mai dureroasa decat aveti voi impresia. Dar nu vreau sa dramatizez. E ca si cum ati hotari voi dintr-o data sa rupeti legatura cu toti oamenii pe care ii cunoasteti, inclusiv cu parintii. Nu vreau sa fiu tragic, asta e situatia, nu vreau sa impresionez pe nimeni. Mi-as da viata pentru Arsenal, dar consider ca asta trebuie sa fac acum. Poate se vor descurca mai bine fara mine, poate sunt prea pacatos si atrag ghinion asupra lor.

Viata merge mai departe, dar nu mai este viata.

Succes Arsenal in toate! Te iubesc!

CUM SA NU-MI URASC PARINTII?

Mi s-a futut asta-vara camera foto, de atunci nu i-am mai facut nimic. Oricum are vreo 5 ani, e mai mult decat depasita, nu facea pozele la mai mult de 1600*1200- ca sa va faceti o idee- si ieseau destul de nasol.
Ii zic mamei pe un ton politicos
"Hai, mama, nu luam o camera foto relativ decenta, nu e mult, imi trebuie si mie acum sa fac poze"
"N-am bani de asa ceva, io strangeam bani pentru altceva. Poate daca plecam io, aveam, io n-am plecat nicaieri niciodata, tu ai fost peste tot unde ai vrut. Pentru tine n-am."

Voi cum v-ati simti? Am povestit pe blog cum acum vreo 1 an si ceva mi se futuse telefonul si i-am zis lui taica-meu sa-mi ia unul la vreo 4 milioane. Mi-a zis ca nu are bani. Peste o zi sau 2 si-a luat o haina din piele de ren, deşănţat de scumpa(nu spun pretul, e mai mult decat v-ati putea imagina). Voi cum v-ati simti? v-ar veni sa-i luati in brate de fiecare data cand intrati in casa? "Sarut mana tata, ce faci? te iubesc, multumesc ca nu ma dai afara din casa, am 18 ani, cum de nu ma trimiti la munca, trebuie sa ma intretin singur, de ce ma mai tolerezi?"

In timp ce scriam aici mi-a mai zis una.
"Du-te la firma la aia, aparatu' e bun, nu stii tu sa faci poze cu el". Cand iti zice mă-ta asta, o proasta atehnica de nu e in stare sa-si verifice mailul, voi cum ati reactiona? I-am raspuns, si va jur cu mana pe inima ca asa i-am zis, fara sa fac nota discordanta cu atitudinea ei:
"Ba, io nu mai vorbesc cu tine, ca nu meriti, esti prea gunoi pentru mine".

Asa se poarta cu mine cand relatiile sunt relativ detensionate. O sa fiu primul turist care face poze din Tour Eiffel cu telefonul.

baga-ne-am cucu'

Lehmann - n-a avut ce sa apere
Clichy - bun, Milanu a fost mai puternica pe dreapta, n-a mai avut incursiunile caracteristice, a jucat bine
Senderos - imperial, deja e un mare jucator
Gallas - bun, cu 2-3 scapari
Sagna - omu'-brazda, excelent
Eboue - o rusine. n-are caracter
Hleb - excelent, nu va luati dupa comentatorii de la protv
Fabregas - genial si dezamagitor. ii mai trebuie vreo 2 ani. Cand ai om in dreapta si in stanga, de obicei nu tragi, mentii superioritatea
Flamini - senzational, genul de mijlocas care se vede cand nu e. Kaka n-a miscat in fata lui
Adebayor - inutil. in minutul 44 trebuia sa dea o pasa de 1-0. in minutul 94 trebuia sa dea golul de 1-0.
Eduardo - foarte bun, a alergat mult, a suplinit pe stanga travaliul pe care trebuia sa-l depuna Clichy.
Walcott - o centrare perfecta in minutul 94, scria 1-0 pe ea, Adebayor a tinut sa zguduie bara
Bendtner - solutia de "last 15". imi place ca sare sus:D

E bine ca n-am primit gol? e bine o pula, trebuia sa luam vreo 2 pana sa dam macar unul. Milanul n-a miscat in atac, le-a trecut glontul pe la ureche de 5 ori, in locul lor as sacrifica miei si vaci intru pomenirea Celui de Sus. Inca nu gasesc motivul pentru care au plecat fara gol primit, e clar, au o pila acolo sus, asa vrea Dumnezeu, alta explicatie nu gasesc.
Ajung si eu ca becali, de ce dracu se intampla toate porcariile astea?

Cert e ca lumea a vazut un meci frumos, toata lumea stie cine trebuia sa castige(tre' sa fii mai prost ca un scuipat sa nu vezi realitatea). Mi-a placut Eboue foarte mult(asta cand n-a simulat ca pizda aia de la man utd, ala macar are o scuza, e un curist futut). Fabregas a avut unele pase geniale. In retur sper sa fie mai bine, Milanul o sa iasa la joc, nu mai merge sa se bazeze doar pe explozia lu Kaka si Pato, insa mi-e frica de niste eventuale consecinte nasoale.

Azi [ieri, ceasul meu arata acum 00:08] trebuia sa fie 2-0.

Cum vrea Dumnezeu. Doamne ajuta!

Trist...

Cat cacat sa mai aiba?


*moxx implora divinitatea*

Homo homini lupus

Nu-mi place sa traiesc in trecut, nu sunt un nostalgic. Insa imi dau lacrimile cand ma gandesc la 2 suflete pe care nu le mai simt atat de aproape. Unul din ele este Cioaca. Pentru cine nu stie, Cioaca a fost cainele care mi-a fost timp de o luna credincios, a plecat subit si momentul acela imi va marca tot restul vietii. Despre celalalt o sa va vorbesc in viitorul proxim.

Ma atasez greu de fete. Indiferent despre ce relatie e vorba, prietenie, sex, iubire. Nu pot sa spun ca am avut o "cea mai buna prietena" mai mult de un an. Nu stiu cum intr-o vara s-au racit relatiile intre mine si aceea, parca nimic n-a mai fost ca pana atunci, dar, in mod evident, prietenia a ramas una stransa. La fel de cert e ca am avut o "sora" pentru aproape 12 luni. In continuare ne-am declarat dragostea etc bla bla bla, copilarii din astea.

E de precizat ca nu a existat intre noi niciodata o atractie... carnala sa-i spun. Adica nu din gelozie s-a degradat tovarasenia noastra, nu din invidie sau alte sentimente pacatoase. Totul a fost sincer, ne-am bucurat onest pentru fericirea celuilalt, ne-am oferit un umar reciproc cand a fost vorba de suferinta.
Eu intotdeauna am avut senzatia ca am "dat" mai mult. Eu m-am sacrificat mai mult, eu am ajutat-o mai mult, eu am lasat de la mine mai mult. O iubeam. Uneori sunt un om bun.

Intr-o zi se insinueaza in viata mea o individa. Aceasta prietena, pe care o voi numi X imi spune: "Daca te combini cu ea, nu mai ai ce discuta cu mine. E trecuta prin multi.".
eu: "Ai tu o solutie mai buna?"
X: "Da, uite, o sa te ajut cu T. Vorbesc eu cu ea"
Mancatorie mare. Vroia sa ma combine cu una care nu o suporta pe asta de abia o cunoscusem. De fapt era o intreaga $m3k3ri3, avea ca scop sa o enerveze. Mizerii feminine.
Ca orice femeie default, nu prea s-a tinut de cuvant, a vorbit cu T o singura data. Intr-o saptamana. In conditia in care sunt prietene bune si colege de liceu.
Ne intalnim intr-o zi si imi spune ca ea nu poate sa faca mare lucru cu T, ca sunt in discutie o gramada de variabile si ca nu promite nimic. Iar m-a amenintat sa nu ma combin cu aia.
Momentan eu nu imi doresc o relatie, nu am timp de asa ceva, am alte chestii carora trebuie sa ma dedic. Si nu e vorba de bac aici. Chiar vroiam sa imi puna o pila solida la T. La cate am facut eu pentru ea, putea sa-si dea silinta mult mai bine. Doar de amorul artei, oricum nu vroiam sa-i bag fetii scarba-n bot.

A doua zi ma trage la raspundere pentru o chestie pe care o facusem in seara aia. Facea pe moralista cu mine si mi-am iesit din sarite. I-am zis ca e o nenorocita si ca o sa o las fara dinti in gura cu prima ocazie. Eram foarte nervos, Arsenal juca prost, aveam impresia ca nu pot sa-i imping de la spate pentru ca ma retine ea. Aia am simtit atunci, o nenorocita va ramane pentru mine pentru tot restul vietii. Ea mi-a promis ca o sa sfarsesc intr-o balta de sange daca ma ating de ea, continuand la fel de repulsiv, abject si dizgratios ca mine.
Am bagat-o in pizda ma-sii.
Ea mi-a urat sa nu fiu niciodata fericit.
Am mai bagat-o undeva.
Ne-am dat ignore.

Am fost defecti amandoi. Ea nu are niciun drept sa se bage in viata mea. Eu trebuie sa nu mai pun atat de mult suflet cand ma uit la meciuri. Chestia e ca nu regret ce am facut. Nu am nevoie de astfel de persoane in viata mea, sunt sigur ca in urmatorii 27 de ani o sa avem ocazia sa ne impacam, sper doar sa ma mai enerveze o data sa pot sa ma tin de cuvant. Da, mi-ar face placere. Am iubit-o, sunt sigur ca am iubit-o. Cu toate astea nu-mi lipseste deloc si nu regret ca am reactionat asa. Si e un conflict de idei si principii la mijloc, dar va asigur de profunzimea si sinceritatea sentimentelor mele fata de ea din trecut.

Oricand ma gandesc la Cioaca situatia e ciudata. Imi lipseste la fel de mult ca golurile lui Pires. Pe Cioaca l-am batut cand a urinat la mine in camera prima data. De obicei nu esti violent cu fiintele pe care le iubesti. Cioaca e paradoxul suprem. Sufletul meu lui ii simte lipsa. Ei nu. Iubesc mai mult un caine care a fost alaturi de mine 1 luna decat un om pe al carui umar am plans 4 ani. Ar trebui ca acum, pe final, sa spun niste vorbe mari. Macar memorabile. Si nu-mi va iesi :)
Diferenta intre caini si oameni nu consta in limbaj articulat, mers biped ori ratiune. Atat oamenii cat si cainii se pisa pe tine, iti fac mizerii si iti fura mancarea. Cainele va veni la tine si iti va linge mana si dupa ce l-ai lovit, apoi iti va apara casa de dusmani. Omul iar se va pisa pe tine, iti va face mizerii si iti va fura din nou mancarea.
Femeile sunt niste maidanezi batrani, care nu stiu trucuri noi si doar latra. De obicei latra la colt de strada, pe ascuns, cu alti maidanezi batrani. Maidanezii astia nu sunt caini. Sunt paraziti.

O gainarie pe zi #1

Azi e in 18, ziua pensiei pentru bunica.
Vine factorita, ii da banii, pleaca, bunica se apuca sa ii numere.
Ma duc la ea fara ganduri ascunse, doar cu intentii evidente. Va dati seama si voi.
Imi intinde 20 ron.
- Ba bunica, asa faci? ma pis pe ei, 20 de ron? ma jignesti cu atat.
Ii arunc in scarba inapoi pe masa.
- Uite, ia 3 [zeci ron] atunci.
- A, asta e altceva, saru'mana.

Jupoaie cat poti de mult si de la apropiati si de la dusmani. Cat despre cei din urma... nu stii daca iti vor da si a 2a oara.

Yesterday is best forgotten

manchester united boss Alex Ferguson also said that he hoped the loss would hurt Arsenal.

A.F. e sir, adica membru al ordinului regal. Si crede ca e normal sa dea o astfel de declaratie. Io nu sunt sir, sunt un neica-nimeni. Si pot sa spun mai multe.
Le doresc tuturor care s-au bucurat de raul lui Arsenal sa nu prinda pensia, sa le moara parintii devreme, sa fie fututi in cur de pedofili sau tigani sifilitici, sa ia sida de la primul contact neprotejat si sa aiba parte numai de nenorociri in viata.

Chestii

1) Cei din Urziceni au blocuri cu un etaj. Poza facuta de Madalin. Nu cred ca mai exista asa ceva prin alte locuri. Bai ialomitenilor, bordeiul cu lift cand il patentati?


2) E cazul sa le fac o mica reclama:)


3) Dupa episodul de ieri am vazut ca multi ma invidiaza. In viata mea n-am manifestat un astfel de sentiment fata de nimeni. Daca m-ati cunoaste, ati sti ca as renunta la o astfel de excursie pentru un succes mare sambata. Da-i in pula mea de bani, futu-le-n cur de excursii, slobozi-ne-am pe ele de masini si plasme, in viata mai conteaza si alte lucruri.
Vedeti chestia aia cu rosu, galben, alb si albastru situata la cca 125 pixeli de extremitatea superioara a paginii? Am pentru ce sa traiesc, bai baieti...

4) In curand o sa fie bine pe toaaaate planurile(ma rog, sa vedem sambata seara cat de bine o sa fie). Rahat, n-am nevoie de stabilitate emotionala cand mai sunt 12 etape:)
Succesul vine, il simt, voi fi aici sa-l ating
Paharu-i plin in fata mea, da' n-am emotii sa sting...
Nu ma, nu sambata ma intalnesc cu cineva.

Cum o vrea Dumnezeu...