Spaghetti westernurile au fost religie pt mine. Filmele cu "Dirty" Harry Callahan au fost carbohidratii din alimentatia mea zilnica. La aproape 40 de ani de cand acestea din urma s-au lansat, il regasesc pe Eastwood in cel mai reusit rol din cariera lui.
Are 78 de ani si un fizic pe care unii nu-l au la 38. Omul n-are burta! Vocea lui inca are solemnitatea care acum 40 de ani ne spunea ca fiecare arma are propria tonalitate, care il intreba pe un derbedeu daca se simte norocos cu cea mai puternica arma indreptata catre el, sau ii zicea, acum vreo 4 ani unei boxere aparent ratata ca a fi dur nu e suficinent. Acum ii porunceste unui grup de golani asiatici sa se dea de pe gazonul din fata casei lui, pastrand aceeasi autoritate in voce, in ciuda gatului zbarcit ca un vagin. Get off my lawn! (...) I blow a hole in your face and sleep like a baby!
Kowalski e un veteran al razboiului din Coreea. Spune bancuri rasiste, ii considera pe asiatici sobolani, nu are o relatie buna cu fiii si nepotii. Cu toate astea, acest om, profund marcat de atrocitatile razboiului, deloc impresionat de perspectiva mortii, pare cea mai normala persoana dintre cele cu care are tangente. Tine un drapel pe prispa si considera ca orice american ar trebui sa conduca o masina produsa la ei in tara. Ingrijeste cu sarguinta un Gran Torino '72, pe care l-a procurat din uzina Ford cand lucra pentru ei.
Nu o sa fac recenzii filmului, nu vreau sa dau in vileag vreun amanunt picant. Actiunea se scurge in mod solemn, ca un fluviu american. Va rezulta un personaj ce la 78 de ani sufera un fel de redescoperire a identitatii, alaturandu-se unei comunitati de care constata cu durere ca e mai atasat decat de propria familie.
"Gran Torino" e cel mai bun film din anul 2008. Inca nu mi-am dat seama care e tema principala: infruntarea propriilor demoni, impacarea cu sine sau toleranta. Eastwood joaca atat de bine, incat da credibilitate unui mizantrop dezgustat, morocanos si plictisit, plasat in cel mai artificial mediu cu putinta creat de un regizor. Din punctul meu de vedere, Batman, pe langa Gran Torino, e un desen animat pentru copiii autisti.
Daca Eastwood nu castiga Oscarul pentru cel mai bun actor(diferenta dintre el si Bale e cea dintre un cal si un magar), eu imi iau angajamentul sa anunt pe blog ca sunt prost si-mi fac mea culpa.
In plus, are cel mai tare theme song din istoria cinematografiei. Cand s-a terminat, am plans, nu pentru ca finalul (care e si el destul de lacrimogen si sensibil) m-ar fi miscat atat de profund, ci efectiv prin faptul ca s-a terminat. Clint Eastwood intra in pielea personajului mai bine decat o facea Humphrey Bogart, tinand cond de faptul ca atunci se faceau roluri special pentru Humphrey Bogart, modelate dinainte dupa caracterul lui.
Clint, hai sa ne pisam pe Nolan, Bale si Batman(imi plac Nolan si Bale, dar vreau sa-i vad batuti mar). Succes la Oscaruri!
Se afișează postările cu eticheta clint eastwood. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta clint eastwood. Afișați toate postările
marți, decembrie 30, 2008
Abonați-vă la:
Postări (Atom)