duminică, martie 01, 2009

Cum sa te lasi de fumat definitiv

La viata pe care o duc eu, la modul ca stiu ca n-o sa apuc oricum 40 de ani(ceea ce de altfel nici nu sper), sa ma las de fumat apeland la problema sanatatii e intr-adevar o futilitate. O sa fac o paranteza, in contextul unei intamplari de zilele astea. Eram acum cateva zile cu un prieten in zona TNC, un nene de vreo 70 de ani a cazut peste gardul viu in spatiul verde. Va dati seama ca nici dracu' nu s-a obosit sa-i dea o mana de ajutor pana am parcurs noi cca 25m pana la dumnealui. Au venit apoi niste cucoane, tipul romanului inginer care nu pune mana, dar e vioara intai la indicatii. Le-am zis ca stam noi cu domnul respectiv, pana ii vine autobuzul si il ajutam sa se urce(am stat vreo juma' de ora asteptandu-l, eram nemancati si obositi, dar nu venea vorba sa ne punem pe noi in varful prioritatilor). Poate e putin offtopic, dar cati dintre voi vreti sa ajungeti abandonati de familie si neajutorati la o varsta cand singura resemnare e impacarea cu sine, gandul ca ti-ai facut datoria si ai fost corect fata de viata? Eu vreau sa mor tanar, nu din monomania uzitata de catre toti, aceea de a nu deveni o pacoste pentru ceilalti, ci din egoismul care m-a caracterizat intotdeauna, eu nu vreau sa fiu o povara pentru mine.

N-am fumat niciodata din cauza anturajului sau pentru a facilita socializarea cu alti indivizi, am facut-o pentru ca ma simteam bine. NU, nu mi-a dat cineva sa trag la 13 ani si mi-a placut, mi-am dat seama singur ca-mi place, am savurat fiecare tigara intr-o maniera hedonica, nicidecum pentru a sparge plictiseala sau a face timpul sa treaca mai usor. As putea sa scriu mai mult, dar nu are rost, e inutil, irelevant.

In contextul crizei, cand ai mei castiga cu peste 50% mai mult putin decat inainte, 5 lei dati in medie zilnic pe tigari nu sunt o cheltuiala accesibila. Inainte mama se oferea sa-mi dea bani, acum ma intreaba ce am facut cu aia pe care i-am cerut. E o perioada cacacioasa, nu mai merge sa faci smecherii si combinatii, banii nu te mai suna cu numar ascuns, norocul nu mai calca in urma ta, nu te mai intalnesti cu teancurile la orice colt de strada, milioanele nu mai zboara ca avioanele, iar bursa aia nenorocita a devenit singurul meu venit sigur. De fapt, a fost vacanta, sesiune si iar vacanta si n-a mai fost nici ala prea sigur. Nu, n-am timp sa imi iau o slujba part-time si oricum, orice in afara de un post caracterizat de dinamism si de necesitatea prestarii unui oficiu intelectual ar fi o jignire. Oricum, nici nu caut, momentan n-as avea timp nici macar o ora pe zi sa lucrez.

N-am bani, reduc cheltuielile, nu mai fumez. Ipoteza e clara, avem si concluzia, solutia e cea mai problematica. Cum fac? simplu. Daca sanatatea nu e o motivatie suficienta, onoarea cu siguranta e. Daca mai fumez vreodata, sunt un poponar futut, o zdreanta, un jeg de om, am o batjocura de caracter si nu merit nici macar sa-mi acord o privire senina in oglinda in timp ce ma barbieresc.

Ramane cum am stabilit. Scurt si la obiect

3 comentarii:

Anonim spunea...

Esti prea dur cu tine , nu iti spun ca sunt absolut convins ca o sa mai fumezi pentru ca n-am incredere in onoarea ta dar nu o sa reusesti sa te subjugi asa pentur ca e vorba de ceva ce iti place atat de mult.

Anonim spunea...

In contextul crizei, cand ai mei castiga cu peste 50% mai mult decat inainte, 5 lei dati in medie zilnic pe tigari nu sunt o cheltuiala accesibila.

come again?

MaTr3o spunea...

sambata te cautam prin arcade sa ardem ceva. n-am mai ajuns.