duminică, martie 29, 2009

Ce-i, Dorele? Ai fost la mare?

Am fost ieri la ziua unui prieten, am vazut meci, am baut, am mancat. De fapt din meci n-am vazut mare lucru, de la 0-2 am inceput sa dau cu Jack si cu bere. As dori sa comentez si pe marginea aspectului astuia.
Romania a castigat un jucator de viitor, Dorel Stoica, a fost cel mai roman dintre toti. Si-a taiat singur creanga de sub cur, cu doua executii identice a dat 2 goluri in aceeasi poarta, dar in reprize diferite. Asta inseamna sa fii roman, sa oscilezi intre dezamagire si speranta, intre agonie si extaz, sa te bagi singur in cacat, apoi sa iei mici guri de oxigen, scotandu-te din cand in cand de par afara, ca Baronul Munchausen. Apoi iti dai seama ca in cacat nu e atat de rau, ca se poate si mai naspa de atat si te scufunzi mai mult.

Iti dai seama ca a fost un fiasco dupa reactia presei. Arbitrul chiar a tras cu aia, adica gol din ofţai pt sarbi, 11m nedat pt noi, galbene aiurea pt noi si 3 nedate pt ei, acum chiar putem sa punem placa aia obosita ca vocea lui Dolanescu, "Ne-a furat fluierasul caustic". Dar toti tac, curata urmele alea de cacat, le digera mai mult sau mai putin si trag concluzii. Concluzii care n-au fost nicicand mai evidente.

Cel mai greu va fi pt suporteri sa se obisnuiasca in viitorul apropiat cu statutul de echipa ce se bate pt locurile 3-4. Nu vom mai fi prezenti la turnee finale, n-avem o baza juvenila care sa alimenteze niste eventuale sperante. Fotbalistul modern roman apare golit de atributele lui proverbiale. Tehnica, perceputa doar ca mijloc de ridiculizare a adversarului, inseamna si preluari, stopuri, suturi. N-avem si nici n-o sa avem.

Fotbalul romanesc are nevoie de suporteri presedinti, nu de presedinti suporteri. De nebuni ca Mititelu, care se implica si la echipa a doua. De nebuni care sa fie in stare sa sacrifice un an doar pentru a cimenta fundatia. Prin ce trecem noi acum au trecut si ungurii, belgienii, poti sa iti revii si in 10-12-15 ani, Romania va deveni o echipa de duzina care pluteste in mediocritate.

Am baut mult ieri, nu pt rezultat, nu pt calificarea asta ratata, pt ca am recunoscut in sfarsit ca s-a terminat. Daca n-as fi baut, as fi plans vazand mutrele copiilor care au degerat sub glugi si caciuli, care au platit foarte multi bani ca sa vada o batjocura. Sunt sigur ca daca acum ar fi un concurs gen trimite un sms gratuit la numarul 3245(ales neintamplator:D) si poti castiga un abonament pe viata la meciurile nationalei, nu s-ar inghesui lumea sa se inscrie.

Am baut atat de mult, incat ma intepa ficatul cand ma aplecam sa ma inchid la sireturi. In viata mea nu mi-a fost atat de rau de la bautura, preferam sa fiu blana, intins ca un castravete molesit pe o canapea, gafaind vapori si transpirand picaturi de alcool. E drept, exagerasem si cu friptura si cu prajiturile, o combinatie suficient de neinspirata. Vis-a-vis de TNC ma opream la fiecare rond ca sa trag o boratura. M-am simtit mai bine. In dimineata asta baui mult ceai verde, cacai maţele din mine, acum ma simt mai bine ca niciodata.

Bernard Charreyre, fost antrenor al nationalei de rugby, spunea ca daca te scoli cu gandul la echipa nationala, nimic rau nu se poate intampla. Poate ca avea dreptate, dar cred ca trebuie ca si Tamas sa combine Hennessy cu Cola in Banbu in mod analog, cu gandul la mine.

Niciun comentariu: