In final sunt doar eu

Sa zicem ca am fost hotarat la ce facultate o sa dau cam din clasa saptea, a opta. Ma rog, au existat si sperante catre o orientare exotica, la fel ca la orice tanar, dar ratiunea sau obstacole de alt gen mi le-au spulberat.

Sa zicem ca astazi am fost cam egoist. M-am gandit la MINE, nu doar la tarisoara mea, la fericirea ei, la viitorul ei. Au venit niste neni din corpul militar la noi la scoala si ne-au prezentat cateva facultati. Era o ora de fizica, eu jucam fotbal in curtea scolii, am aflat ulterior de la colegi si de pe site-ul lor. Era vorba de Academia Fortelor Terestre de la Sibiu. Examenul era la gramatica, mate si engleza. Perfect. M-am uitat pe subiectele de anul trecut la matematica si romana. Nu-mi spuneti ca e vreo dificultate in a lua 7 cu asa ceva.

Toate bune si frumoase. Prima problema s-a ivit cand am vazut calendarul concursului. 21-23 iulie, exact cand va fi probabil examenul la facultatea mea prioritara, ca sa-i zic asa. De fapt ii zic prost, tara ta are in definitiv prioritate, nu-i asa?
Chestia e ca as fi fost dispus sa risc. Sa dau la o facultate pentru care nu m-am pregatit. Imi stiu valoarea, stiu de ce sunt in stare. Aici a intervenit egoismul meu. Lucrand pentru Stat, pentru Armata, nu imi va fi atat de usor sa ma mut in Anglia peste 15 ani. Asta vreau, acolo e viitorul meu, acolo e sufletul meu, m-am nascut fara o parte din inima, trebuie sa mi-o import. Asta e povara mea.

Voi trai totusi cu un regret toata viata mea. Cine nu si-a dorit sa se simta raspunzator pentru tara lui? Nu ma refer la o criza de autoritate prin care trec, e doar sentimentul ala de mandrie si autosatisfactie pe care il ai de putine ori in viata. Voi regreta ca n-am fost destul de barbat, ca n-am avut curajul sa depasesc bariera cuvintelor mari si sa fac cu adevarat ceva. Voi pasi cu acelasi regret in birou in fiecare zi si parerea de rau ca barbatii adevarati nu sunt cei ca mine imi va stapani cugetul pentru cateva clipe. Doamne ajuta sa fie doar cateva. Printr-un egoism exacerbat mi-am marcat prima culpa in fata patriei mele. Eu nu voi putea canta ca Tudor Gheorghe "Nu-s vinovat fata de tara mea". Pentru ca visul meu a fost sa fac ceva pentru tara mea.

Lucrand in MApN as fi fost un om realizat. Nu as fi dus grija locului de munca de peste 2 ani, a banilor, a sigurantei. Examenul ala e chiar usor.
Sunt sigur ca am ales decizia corecta pentru mine. Mai presus de datorie sunteti voi. Mai presus de bani e sufletul. Poate ca avantajele ar fi fost nenumarate. But being there when Adebayor is given the ball is priceless:)

Cel mai mult ma enerveaza oamenii care s-au realizat conjunctural si ne dau acum lectii in viata despre bani, cariera si succes. M-am intalnit cu un prieten acum cateva zile. E un cocalar infect, mi-a zis o chestie copiata probabil din massurile unuia ca el: "Important nu e sa ai succes, important e sa ai valoare".
Daca faci mai multi bani decat mine nu inseamna ca esti mai destept. Pentru mine conteaza sa fiu fericit in felul meu. Daca privesc un triunghi rotunjit in care sunt scrise 7 litere, iar sub ele e desenat un element de artilerie, cu siguranta ca sunt mai fericit decat unul cu un teanc de 1000 de euro in buzunar. Poate ca ti-ai dat seama despre ce vorbesc, sau poate ca tu te gandesti la cum sa-ti inmultesti teancul ala. Tineti minte: oricat de cinstiti ar fi banii, ei nu sunt oglinda potentialului intelectual!