Eu pe sticla

Venira unii de la o televiziune locala in clasa impreuna cu directoarea sa ne dam cu parerea, doi curajosi impreuna cu mine, despre dificultatea examenului de bac la matematica si despre modificarea variantelor.
Fu cel putin ciudat, nu puteam sa ignor ochiul magic care ma inregistra si maciuca buretoasa din fata mea care parca ma privea si ea tantos si ostentativ. Am suferit un fel de blocaj psihic, ca atunci cand ai o gramada de idei, dar stii ca nu ai tot timpul la dispozitie, incerci sa fii concis si convingator, iar la final am realizat ca am omis niste idei. Vroiam sa subliniez ca nu sunt grele deloc, vroiam sa evidentiez si importanta matematicii, habar n-am ce a iesit, abia mai tin minte ceva din acele clipe. Stiu doar ca imi fugeau ochii de la intervievator la microfon, de la cameraman la obiectiv. Am transpirat, mi-am bagat mainile si mi le-am scos din buzunare, am ezitat, pe scurt, cand vrei sa spui ceva important, ai grija sa-ti pregatesti ideile bine dinainte.
Nu spun ca a fost rau, dar putea sa fie ceva deosebit. Si asta nu s-a intamplat din cauza problemelor pe care le am cu nervii, sunt nebun cu acte daca va intereseaza:). De fapt reactionez deseori ca nenea asta.

Ca sa fie ziua totala, de 2 ore incerc sa dau de Stelian Ogica la telefon, dar nu raspunde:). Nu, nu vreau numerele la 6/49.