luni, ianuarie 07, 2008

Ioannes sum. "Ia-i acum, ca la anu' fii sigur ca nu mai traiesc"

Incep prin a ura un sincer "La Multi Ani!" tuturor crestinilor care azi isi sarbatoresc onomastica.

Ok, si eu sunt un "Ioan", sunt botezat ortodox, dar am renuntat la aceasta confesiune. Cred intr-un Dumnezeu Unic, afirm ca Iisus a fost un evreu care propovaduia iubirea intre oameni, nu cred in sfinti. Respect crestinismul, respect orice alta religie, insa este dreptul oricui sa-si aleaga drumul spiritual in viata. Drept pe care crestinismul il refuza omului inca de la nastere. Sa fie clar ca nu apartin niciunei secte, pentru mine exista doar Dumnezeu.
Asadar, ceea ce vroiam sa zic e ca ma simt ciudat de 7 ianuarie. Lumea imi ureaza de de sanatate, de iubire, de bani (unii chiar imi dau dedicatii pe taraf, multumesc Catalin:*) si nu fac decat sa ma puna in situatia de a le raspunde cu niste multumiri ce pot parea reci. Va multumesc mult, dar nu e cazul sa va stricati centii pentru mine. Nu e vorba ca nu apreciez, chiar sunt coplesit, dar repet, nu este cazul.
Am dus la scoala bomboane din obligatie. Nu, sa fie clara o chestie, imi face placere sa ofer, dar nu-mi identific numele cu data de 7. Daca nu duci bomboane zic toti "Uite taranu, n-are bani, e milog, e zgarciob".

Ceea ce m-a impresionat azi a fost reactia bunicii mele. Cand i-a venit pensia mi-a dat 40ron, de craciun mi-a dat tot atat, azi dimineata cobori in baston scara interioara a apartamentului si imi oferi 20 de ron. "Uite, Cosmine, ia astia 200 de mii de ziua ta!". "Bunica, stii ca nu trebuie, tine-ti banii..." si i-am pus la loc in buzunarul dumneaei. A insistat mult, eu pana la urma am cedat(a nu se intelege ca jucam teatru, nu fac mascarada-vorba impuscatului- pentru 200 de mii). In senilitatea dumneaei, caci nu pot sa o numesc altfel, bunica mi-a dat cei 20 ron, care erau de fapt 15(da, exact, nu-i numarase bine). I-am multumit, i-am sarutat mana incercand sa-mi maschez zambetul. Oricat de frumos ar fi, e totusi destul de trist. Bunica incurca numele fiului si nepotului ei, uita gazul deschis(motiv pentru care acum 4 ani ne-am pus avertizor), uita apa deschisa(motiv pentru care noi, familia mea, avem cel mai mare consum de apa din asociatie, uita daca isi ia sau nu medicamentele. Dar mi-a dat intr-o luna 1 milion(care erau de fapt 950 de mii, dar sa nu fim cartitori) dintr-o amarata de pensie de urmas. Din care mai mult de 2 milioane ii da pe medicamente.
Si-a luat bastonul pe care il rezemase de masa din hol si a spus plangand:"Ia-i acum, ca la anu' fii sigur ca nu mai traiesc".

9 comentarii:

done8989 spunea...

Spune-i să aibă încredere.
şi ca să o dăm pe fillme ... pentru că pe moment mai greu îţi vine să faci asta .... era nice să îi dai banii înapoi şi să o pui să îţi promită că ţi-i dă peste un an.

Moxx spunea...

nu suntem in filmele americane:D
sincer... nici eu nu cred ca apuca 2009. varsta, uzura, bolile. sa dea Dumnezeu sa ma insel

Anonim spunea...

Moxx, batrane, asta e al doilea post cu care imi umezesti ochii. Primul a fost ala cu datul lui Cioaca. Punct lovit ! :P

Moxx spunea...

ma bucur ca ti-au placut

Turambar spunea...

Well done, moaxxe. Scrii bine. Si ai si suflet. Paradoxal...

muahaha. :friends:

Anonim spunea...

esti BAIAT!
emotionant post!
nu`mi dau seama ce e mai impresionant: situatia sau felul in care `ai expus-o.
felicitari !

Moxx spunea...

va multumesc

Anonim spunea...

cunosc si eu plansul asta al batranilor cand vine vorba de moarte. la inceput ai falsa impresie ca plang pt ca le e teama sa se desparta de nepoti si copii. De fapt e un plans ipohondric, anxios, plang pt ei, nu pt noi, pt ca le e frica de moarte. isi plang de mila, in other words... we can't blame them, anyway

Moxx spunea...

da, si asta e adevarat