Despre morti

Ba, io vreau sa traiesc 50 de ani maxim.
Ma uit la bunica-mea, ia aceleasi medicamente de 10 ani, inca se roaga de farmacista sa-i scrie pe cutie cate pastile si la ce ora sa le inghita.
Nu, nu vreau sa ajung asa. Sa incurc numele lu fiu-meu cu al lu' nepotu-meu. In situatia in care sunt doar doi. DUOI!
M-am gandit si la un alt aspect.
Cum o fi sa ai 70 de ani si sa vezi cum iti mor pe rand prietenii? Sa te duci asa la cimitir, sa te apleci pe piatra lor de mormant si sa le zici: "ba pula, mai stii cum beam noi ca porcii cand eram tineri? cum ne luam mamele in pula? cum ne injuram de craiova, de steaua?".
Taaaaaaare, frate, foarte tare :|.
Sau sa iti ingropi parintii. Sa mergi asa langa maica-ta, care e in sicriu, livida si rece, sa o intrebi de ce a plecat, sa plangi 3 zile si ea sa nu-ti raspunda?
Pomenile sunt cele mai tari. Jumatate din aia care vin sunt niste badarani. L-au vorbit pe defunct pe la spate toata viata, vin doar sa vada lumea ca nu l-au uitat, deci sunt oameni ca lumea. Au grija sa plece cu burtile pline, desi sosesc cu mana-n cur, nu iau nici macar o lumanare sau 2 garoafe.
Poate ca nu trebuia sa incep postul asta. Poate ca e momentul sa ma opresc. O sa continui alta data, cand n-o sa mai fiu asa scabros.
Pe curand...