Ieri am profitat de atmosfera superba oferita de ninsoarea abundenta ce incepuse cu mai bine de o noapte in urma si am fost cu cativa prieteni in parc. Si cu saniile.
Copilaria mea a fost nespecifica. Am jucat sotron si pitulusu pana la o varsta destul de 'foarte' frageda, apoi m-am mutat in spatele blocului la miutele organizate de tigani la batatorul de rufe. Mi-am petrecut 5 ani din viata incercand sa nu ajung ca ei.
Ultima data cand m-am dat cu sania a fost in clasa a doua. Ceea ce nu e deloc neobisnuit pentru mine, la 17 ani m-am dat in leagan pentru prima oara. Am considerat acea oscilatie a unui scaun suspendat drept o distractie prea puerila si idioata.
Copilul din mine a murit. Nu mi-a placu tin mod deosebit sa ma dau cu sania, asa ca am incercat lucruri noi:
Care nu mi-au iesit in totalitate, dupa cum s-a vazut:D
Oricum cadrul natural a fost superb, iar partia plina de autisti care nu isi dadeau seama la cate pericole se expuneau dandu-se cu o bucata de celofan.
joi, ianuarie 03, 2008
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
superb.
vreau cu sania :x
inteleg de ce s-a rupt sfoara?:D
Trimiteți un comentariu