Dupa zile intregi de framantari, mi-am dat seama ce e corect sa le cer parintilor mei de ziua mea.
Trebuie sa va spun ce mi s-a intamplat azi, 14 noiembrie.
M-am sculat la 6:45 si am ramas in pat. De obicei mama trage de mine, am avut noroc ca nu am atipit la loc si m-am ridicat din pat la 7:00. Mi-am facut singur de mancare, iar cand am plecat, mama inca dormea. Am crezut ca, dintr-un motiv sau altul, va pleca mai tarziu. Nimic neobisnuit.
M-am intors de la scoala si era tot acasa. Mi-a zis ca si-a luat liber. "De ce ti-ai luat liber?" "Asa am vrut eu:)"
La masa scoate o sticla de vin sa dam noroc. wtf, de cand bea mama? atunci mi-am dat seama ce gafa monumentala facusem cand am dezvoltat o grimasa de autist. Era ziua ei.
Nu imi amintisem de ea, nu i-am zis la multi ani, nu am pupat-o, nu mi-am oprit niciun ban ca sa-i iau macar un buchet de flori.
In concluzie, nu o sa le cer nimic. La multi ani, mama!
paranteza:
Singurul lucru dintr-un film romanesc care m-a impresionat profund... foarte profund... aproape de lacrimi a fost una din scenele finale din "Un comisar acuza". Moldovan, ramas cu 3 gloante in revolver dupa ce isi terminase plumbii tragand asupra celor 3 legionari condusi de Paraipan, exclama "Ultimele 3 sunt pentru mama... atentie, vin pe scena!". Si-i beleste pe toti.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu