duminică, octombrie 14, 2007

Jucand fotbal, castigi la rugby

In cea mai urata semifinala de campionat mondial pe care am vazut-o in viata mea, Anglia s-a impus in fata formatiei organizatoare, Franta. 14-9 intr-un meci cu un singur eseu, iar ala marcat in primul minut, cand francezilor inca le rasuna in cap Marseillaisa.
Sa va spun pe scurt ce s-a intamplat. Wilkinson n-a transformat eseul lui Lucy, Lionel Beauxis a marcat din 3 lovituri de pedeapsa, Wilkinson a mai ratat 2 dropuri si o lovitura de pedeapsa de la 55 de metri. Era 9-8 pentru francezi cu cateva minute inainte de final. Harinordoquy a placat neregulamentar la gat, J.W. a transformat fara probleme lovitura de pedeapsa. El a stabilit scorul final cu un drop.
Meciul asta a fost o cacofonie. Franta, care joaca foarte bine pe trei sferturi n-a marcat eseu in fata propriilor suporteri. Beauxis a transformat mai bine decat J.W. Anglia iar s-a calificat in finala jucand fotbal.
Anglia e pe locul 6 in clasamentul mondial. Franta pe 2. In 6 Nations Cup, Anglia a jucat mizerabil. S-au chinuit in grupe cu Statele Unite. Ma rog, au dat numai vreo 20 de puncte. Au eliminat cu bulan pe Australia si Franta. Din echipa formidabila de anul trecut, purtata de colosi ca Tindall si Dalaglio, au ramas numai cu viteza lui Robinson si precizia lui J.W.
Astazi e Argentina-Africa de Sud. Argentina va face tot posibilul sa-i bage pe sudici in jocul lor care te macina si te seaca de energie. Oricare din aceste 2 formatii are >50% sanse sa ii bata pe englezi, avand in vedere ce au jucat fiecare la acest turneu final. Ma avant sa zic deci, finala se joaca azi. E foarte probabil sa gresesc, rugby-ul e un joc imputit de neprevizibil.
Totusi am momente cand il prefer fotbalului. Daca nu va pasioneaza acest sport, va invit macar sa urmariti primele minute ale transmisiunii. Veti vedea la intonarea imnurilor, uriasi de 110 kg care canta din strafundul sufletului cu patima, cu ochii udati de lacrimi.
La fotbal, juma' de echipa nu stie imnul. Cealalta jumatate il mormaie. Fotbalistii nostri si-au pierdut bucuria de a juca la echipa nationala. Ieri, pe finalul meciului, Codrea, Mutu si Nicolita nu mai stiau cum sa se dea peste cap pentru a lua cartonas. Adica sa stea cu Luxemburg pentru a fi siguri ca joaca la Sofia. Bai baieti, aici nu ne-ntelegem. Orice meci la echipa nationala e o binecuvantare si o onoare, mi se pare ca voi vreti sa jucati numai cu numele mari ale fotbalului.
Luati pula!

Un comentariu:

DONE8989 spunea...

apropos de rugby: văzui azi asta