Cum am ajuns sa imi apreciez sanatatea

Mi-au trebuit 17 ani sa inteleg urarile oamenilor de "Sanatate!" sau "Multa sanatate!".
De felul meu nu sunt un om bolnavicios, aici am fost ocrotit de soarta. Nu am dus niciodata lipsa de sanatate, iar acele urari le consideram inutile. Credeam ca lumea are nevoie numai de iubire, bani si trofee la fotbal. S-a dovedit ca nu e nici pe departe asa.
A murit matusa mea acum 11 zile si am fost la un chef ca sa ma imbat. Mi-a venit sa ma c*c, dar am asteptat pana in ultimul moment. Apoi am fost si m-am scremut pana mi-a iesit colonul afara(nu stiu daca este colonul exact, dar mai cunosc pe cineva cu aceeasi problema, la ea a fost colonul iesit). Eh, bautura mi-a afectat perceptia realitatii. 2 zile n-am putut sa stau pe scaun, o saptamana m-am shittuit numai cu supozitoare. Ganditi-va ce inseamna sa nu poti sa stai pe scaun pentru ca ai rectul obturat, sa nu poti sa te beshi, sa te grabesti cand mergi, sa urci si sa cobori scari, sa alergi, sa faci miscari bruste etc...
In momentele alea mi se rupea de tot, vroiam doar sa stau jos...
Aveam chef sa scriu un post lung, dar mi se facu lene.

Concluzie: nu te juca cu sanatatea ta!