De 6 ani va astept, nenorocitilor!

In preliminariile WC2002, in fruntea Nationalei era instalat marele Gheorghe Hagi. In fata unei duble cu Slovenia in care eram favoroti certi, erau create premisele unui debut favorabil in noua caruera pentru "Rege".
Zlatko Zahovic, Milan Osterc, Djoni Novak, Caric, Rudonja, Nastja Ceh, Milenko Acimovic sau Srecko Katanec sunt nume pe care nu le voi uita niciodata. Trist e ca sunt sigur ca i-am scris fara greseala.
Rudonja jucase vreo 50 de meciuri pentru nationala, avea 32 de ani si nu inscrisese niciun gol. Si era VARF! Si-a facut safteaua cu noi.
Au avut noroc cat roata carului amaratii astia, tara de agricultori imputiti... ma rog, economia li s-a reprofilat in ultimele 2 decenii. Ne-au furat ca in codru 2 arbitri nenorociti (am un lapsus, in rest ii cam visez noaptea) si am ajuns sa ne uitam la Koreea&Japan 2002 fara sa ne incerce nicio emotie sau vreun sentiment national.
Contra a egalat in retur cu un sut formidabil. Am terminat meciul cu 4 atacanti "pur-sange", dar l-am termiant in genunchi. A fost primul meci la finalul caruia am plans. Pana atunci cunoscusem doar Nationala trimfatoare a lui Hagi si Popescu.
Cand Ionel Ganea a batut penalty'ul decisiv contra Angliei, timp de 1 minut mi-am tinut respiratia. Nu m-am miscat deloc, si acum tin minte pozitia exacta a talpilor. Mi-era frica sa nu risipesc magia acelui moment. De la o varsta frageda am ramas cu imaginea unei Nationale invincibile. A trebuit sa ma obisnuiesc pe parcurs cu statutul de outsider si de fraze care au ramas in posteritate gen "trebuie sa intelegem ca nu mai suntem favoriti... Cehia si Olanda porneste ca favorite".

Si ce bine incepuse dubla cu Slovenia. Ii conduceam cu 1-0... a trebuit idiotul de Stelea sa faca o tarzanie... Diseara nu vreau sa ma uit la un meci. Vreau sa vad o executie. Vreau un 3,4,5-0. Slovenia nu exista in fotbal. E o himera ce trebuie uitata.
HAI ROMANIA!