sâmbătă, mai 19, 2007

FA Cup


Trebuia sa fie o finala de vis. Ne-am dat seama cam cum o sa decurga meciul inca din primul minut. Desi a avut lovitura de incepere, o buna bucata de vreme man utd nu a fost in stare sa iasa cu ea din propria jumatate.
Apoi, cu 3 varfuri in teren, Chelsea nu a avut nicio ocazie clara in prima parte. Nu neaparat ineficient cat de plictisitor...
M-am convins de competenta lui c. ronaldo: patrundere din lateral, bicicleta, schimbare de ritm... schema utila. Dar cand joci contra unor jucatori masivi ca Ben Haim, Downing ori Hyypia sau genul care urca dar uita sa se intoarca, precum Panucci. Cand intalnesti un fundas tehnic si inteligent ca Ferreira, pauza! Ferguson a vazut ca nu merge pe partea portughezului si l-a mutat pe celalalt flanc, unde activa Bridge, cu un minus de tehnicitate.
Repriza doua a fost un spectacol aproape complet, caci i-au lipsit golurile. Au alergat de parca viata lor ar fi depins de acest meci. Acelasi efort l-au depus si in prelungiri. Aveai impresia ca n-au plamani, ficat si splina.
Fotbalul a fost la el acasa, la el in casa. Wembley si-a sarbatorit reintrarea in activitate printr-o finala a celei mai vechi competitii din lume. I-a lipsit spectacolul si inventivitatea.
Felicitari, Chelsea!

Un comentariu:

dakku spunea...

mama lui Drogba nu mai e ca inainte? ^_^

ma mir ca am vazut un post ca asta la tine pe blog :D