Eu vad in felul urmator relatia parinte-copil: copiii isi respecta parintii si nu ies din cuvantu lor pentru ca le dau de mancare si ii imbraca, iar parintii sub obligatia legala de a le asigura un trai decent, incearca sa se obisnuiasca in cel mult 18 ani cu moaca lor.
Azi dimineata era ora 7:10. La :30 incep orele. Mama intra peste mine si imi zice sa plec la scoala. Ii zic ca nu merg la prima ora pt ca mai vreau sa dorm. Zbiara "Iar sa ma nominalizeze diriga la sedinta?". "(cenzurat) sunt mai importante somnul si dezvoltarea mea, sau parearea cuiva din exterior?" "Du-te la scoala, iei absenta".
Problema e ca de obicei ma lasa sa dorm cat vreau eu. Aseara ma certasem iar cu ea, deaia era ofticata. M-am dus la prima ora. Profa nu a venit, deci nu as fi luat absenta... minte de femeie, faaaaaaaaa...
Va multumesc, dragi parinti, pt tot sprijinul. Daca pana in iulie nu-mi luati caine, sa nu va bazati pe ajutorul meu la batranete.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Postări
Un comentariu:
Sa stii ca nu toti parintii au grija de copii lor. Cunosc un caz concret: o familie este intretinuta de un copil de 7 ani care spala parbrize. Cum ti se pare asta? Nu cred ca acel copil s-a plans ca nu doarme suficient. Problema este adormitul seara nu trezitul dimineata. In plus parintii se respecta pt ca te-au adus pe lume in pr rand. In al 2-lea rand pt ca te-au crescut si te-au educat si ti-au oferit conditii decente de trai. Cu cearta in schimb nu sunt de acord si mereu o intreb pe mami daca are impresia ca rezolva ceva certandu-ma si pedepsindu-ma. Sunt inutile masurile astea.
Trimiteți un comentariu