Ziua cand am inceput sa-i urasc pe francezi

Franta ne-a batut la tenis fara drept de apel. Degeaba ne-am agatat noi de cuvinte mari, precum ambitie, motivatie si altele din acelasi camp lexical. Nu ma deranjaza ca am pierdut. Sunt clar echipa mai buna, meritau sa treaca mai departe. Poate ca si noi am traversat o perioada in care numerele 1 si 2 le echipei noastre au fost iesite din forma. Problema e ca ne-au furat. Urat. Mingi care clar prindeau tusa erau date out. Nu aveau nevoie sa apeleze la astfel de practici. Romania nu e un adversar pe care sa nu il depasesti cand te cheama Franta si joci acasa. Ma enerveaza si ca atunci cand jucam acasa, noi nu furam pe nimeni.
Apoi am vazut derby-ul Six Nations Cup, Irlanda-Franta. Irlanda, echipa gazda, a mers ca un tavalug. A inceput mai greu, a recuperat repede, insa in repriza doua a inscris numai dintr-o lovitura de penalizare. Problema e ca au avut o groaza de oportunitati. Insa cand francezii comiteau o infractiune, arbitrul lasa avantaj, iar cand irlandezii pierdeau balonul, de fiecare data arbitrul dadea posesia francezilor, motivand ca avantajul a expirat. Francezii au inscris pe final, in ultimul minut mai precis. E drept, mingea a fost trantita in terenul de tinta irlandez dupa o faza de toata frumusetea. Insa au avut noroc.
Cacat...

p.s.: asta e un post norocos, Arsenal a inscris de 2 ori cat timp am scris la el.