duminică, ianuarie 21, 2007

Cioncan... Maria Cioncan

Image Hosted by ImageShack.us
Marea atleta Maria Cioncan s-a stins din viata in urma unui accident de masina.
Mi-aduc aminte o serie de intamplari din urma cu 3 ani. Ma uitam cu tata la JO Atena 2004, iar la proba de 1500m ne starnea rasul numele unei alergatoare din tara noastra. Ziceam ceva de genul "Ia uite cine ne reprezinta, una de o cheama Cioncan". A ajuns in finala, unde a luat locul 3, performanta la care nu se astepta nimeni.
Insa declaratia ei dupa meci e cea care avea sa ma marcheze profund... sunt 2 fraze la care daca ma gandesc, incep sa plang. Una e cea a Mariei. Cu lacrimi in ochi si cu steagul Romaniei in spate, a venit la microfonul, cred, al lui Cosmin Cernat. Avea un limbaj simplu, de neerudit. La urma urmei, treaba ei nu era sa isi toceasca hainele pe bancile institutiilor de invatamant. Iar eu aveam sa retin urmatoarea afirmatie "Multumesc domnului profesor... am inceput sa alerg desculta, nu aveam nici opinci". Avand steagul romanesc si ochii plini de lacrimi, cuvintele ei mi-au ajuns pana la inima. Acesti oameni sunt aceia pe care ii pretuiesc cel mai mult. Raman modesti in pofida succesului si nu uita de unde au plecat.
Maria Cioncan vorbea pe intelesul tuturor. De fapt, discursul ei si-l rostise cu prilejul celor aproape 4 tururi de pista. Acel speech era o povara pentru ea, isi gasea cu greu ideile, incerca doar sa fie sincera. Cuvintele nu erau meseria ei, insa onestitatea lor era coplesitoare. Plangeam cu Maria Cioncan, vexat de sinceritatea ei.
MULTUMESC, MARIA CIONCAN! cu siguranta nu te vom uita.

2 comentarii:

Anonim spunea...

Dumnezeu sa o ierte... Asa este, a fost un om deosebit, un exemplu de roman..

CRISTI ROMAN spunea...

Da, interviul i l-am luat eu. Cosmin comenta, eu eram reporter. Sint momente care nu se uita niciodata. Mai bibe ca n-ati trait asa ceva.