Povestea unui pierce cu o soarta cruda

Eram intr-o ora de mate. Am vrut sa vad cat de mult pot suporta durerea. Am inceput sa imi scriu cuvinte cu cutterul pe mana. Vazand ca nu doare, l-am rugat pe colegul de banca sa imi bata un cui in mana. S-a conformat. Acasa am continuat experienta masochista, testand rezistenta pumnilor, lovind cu sete peretii camerei. Apoi, aflandu-ma sub influenta bauturilor alcoolice, am luat un ac de siguranta si mi l-am infipt in buza de jos. Am vazut ca nu doare. M-am gandit sa imi pun un pierce.
Am vorbit cu un prieten care avea si am observat ca se pricepe la chestii din astea. Mi-a spus care e procedura, iar eu am fost de acord ca el sa ma "opereze" si sa imi puna un belciug in buza de jos.
A 2a zi mi-a bagat pierce-ul din 3 incercari. Gaura refuza sa fie data drept. Era mic si "cochet", era perfect. Urma sa il port cu cap cu tot numai cand nu eram acasa ori la scoala. Atunci trebuia sa tin doar tija, ca sa nu se inchida gaura. Parintii nu ma lasa cu asa ceva. Am avut o discutie aprinsa pe tema asta.
Insa peste o ora dupa ce fusese data gaura, am vazut ca incepe sa ma taie in interior. Fusese data stramb pe directia stanga-dreapta. L-am dat jos cu dificultate, deoarece se infileta-se al dracului de naspa. Am hotarat sa las gaura sa se inchida si sa imi dau eu inca una singur, sperand sa iasa ca lumea.
In timp ce se desfasura meciul Barca-Chelsea, eu ma aflam la baie si ma gauream cu un ac de siguranta. De fiecare data o dadeam stramb. Insa in final a iesit ca lumea. Nu din prima, a doua sau a treia incercare. Din a zecea.
Aveam buza ciuruita la un moment dat. Insa faptul ca puteam sa vad belciugul la locul lui ma entuziasma profund.
Pe acel pierce l-am pierdut de vreo 6 ori. Apoi am vazut ca tija e prea scurta in raport cu grosimea buzei mele si mi-am luat unul mai mare, cu o tija mai groasa si mai lunga.
L-am tinut o saptamana, pana in zorii unei zile. M-am sculat la ora 6, l-am desurubat pe intuneric(pe vremea aia dormeam cu el infiletat), l-am scapat si l-am pierdut. Macar am ramas cu tija si nu mi s-a inchis gaura. La pranz mi-am luat unul si mai mare(imens de-a dreptul). Toata lumea imi zicea "mama cat de mare e, cum de nu iti trage buza in jos?"... eh, nu e chiar asa. Ma descurc:)
Acasa tineam doar tija, fara capul filetabil. Desi o mare parte din metal e vizibila, parintii mei nu mi-au zis nimic. Nu cred ca au observat, deoarece au probleme cu vederea si cu capul. De fapt vederea o au buna.
In prima zi cand m-am dus cu a doua tija bagata, proful meu de mate a observat dupa 3 secunde. "Scoate dreacu belciugu ala, ce dreacu!". Peste 2-3 saptamani a vazut si cel de fizica. "Da tu ce ai acolo... ai deaia pentru biluta? doar aia care nu au minte in cap isi pun asa ceva".
Ieri m-a vazut si bunica-mea. Mi-a zis "Cosmine, numai tiganii au asa ceva". Avea o datorie de 20RON la mine, pe care i-am anulat-o cu pretul tacerii ei. A incuviintat. OK, bunica nu e un om de inalta moralitate. Are pensia mica... :)
Nu ma intereseaza cati oameni o sa isi dea seama ca eu am pierce. Atat timp cat nu sunt parintii mei. Imi place sa tin secretul asta. Voi vorbi despre beneficiile acestui element atasat buzei mele. Fetelor le place sa il linga, suga etc:), intreaba cum mi-am dat gaura si ma roaga sa le dau si lor(chiar si in buric uneori:D), lumea se uita la mine pe strada mai mult. Nu e destul? Ba eu consider ca e suficient.
Au existat si reactii adverse. O gramada de oameni mi-au zis "Tu esti om inteligent, nu ai de ce sa iti bagi asa ceva. Doar aia subdezvoltati din triburile africane apeleaza la asa ceva" sau "Crezi ca te face sa arati mai bine sau te face mai destept?". E ceva gen . Nu ma intereseaza parerea altora. Intr-adevar, nu ma face mai frumos sau mai destept. Dar imi ofera un confort psihic si o mai mare stapanire de sine. Nu stiu de ce. Important e ca nu imi face rau.