I did not curse

A venit mama la mine si m-a intrebat "De ce te enervasi ma devreme si de ce injurasi?". La momentul respectiv eram calm si am incercat sa ii explic ca doar am avut o rabufnire, fara a scoate suduieli pe gura. Ea a continuat "Ba sigur injurasi, ca asa faci tu de obicei". Am continuat cu explicatiile pe un ton civilizat, dar ea insista "lasa ca facusi cum faci tu de obicei". Problema e ca insista ca eu injurasem, in ciuda faptului ca ea nu fusese acasa la momentul respectiv. Normal ca m-am enervat, inca sunt in deplinatatea facultatilor mintale(cliseu folosit la scrierea testamentelor, i know), fiind practic contrazis fara temei. De fapt nu punea pret pe cuvantul meu.
La final am adaugat ca o sentinta "Imi bag ****! ete ca acu injurai, deci poti sa fii fericita..."
Problema e ca nu stiu a cui e problema. A ei, ca e femeie(si intelectul ei are un decalaj nativ fata de un intelect masculin obisnuit) sau a mea ca nu stiu sa imi pastrez cumpatul.