duminică, decembrie 17, 2006

Compromisuri

Am avut o discutie cu tata care mi-a lasat un gust amar. Vorbeam despre un membru al Academiei Catavencu(stiti povestea etc) care fusese dovedit ca a fost turnator la Secu. I-am spus tatalui meu ca eu inteleg diferit problema cu turnatoria. Daca te-ar fi chemat la ei si ar fi emis amenintari la adresa familiei si a locului tau de munca, i-am spus ca eu consider indreptatita decizia de a intra in randurile lor. Familia e pe primul plan, mai presus de moralitate.
Tatal meu s-a intristat. Mi-a zis amagit "Asta ai inteles tu din ce te-am invatat pana acum? Putem fi oameni cu coloana verticala indiferent de situatie. Asta nu e un compromis ca sa il faci...". Eu am adaugat nedumerit "Nu familia e cel mai important lucru? Apoi si locul de munca vine pe un plan important. Eu an 17 ani, mai am mult de trait, inca nu am realizat nimic in viata. Asa percep lucrurile."
Tatal meu a facut apoi o afirmatie care m-a zdruncinat din temelii. "Acum 20 de ani m-au chemat la ei si m-au pus sa torn. Aveam familie si serviciu. Nu am acceptat. M-au mai chemat de 2 ori si am facut acelasi lucru. Cum poti sa parasti pe cineva si sa ai puterea dupa aceea sa il privesti in ochi? Am mers la tata si i-am zis ce mi s-a intamplat. M-a luat in brate, i-au dat lacrimile, m-a pupat si m-a felicitat"
Cre'ca m-a cam facut batranu'.

Un comentariu:

zenit spunea...

Cosmine (sau cum te-o chema) tu nu ai 17 ani. Am citit posturile tale. Ori e o facatura (cum era smecheria aia de pe mypace cu misterioasa dra...) ori tu chiar esti excesiv de destept si informat pt. varsta si ocupatia matale. Sunt cu geana pe VOI sa vedem ce aveti de gand cu blogul asta.
P.S. Scuze, Cosmine, daca totusi ai 17 ani, pe bune