miercuri, ianuarie 25, 2006

I <3 Arsenal

Un fost are rugbyst englez spunea "I had no choice, but I'm so glad I was born an Arsenal supporter"... asa a fost si in cazul meu. Practic nu eu am ales Arsenal, el m-a ales pe mine. Tin cu Arsenal din 98, dar fotbalul il urmaresc atent din 2000 ( m-a fascinat meciul Olanda- Italia de la Euro) . In 98 nu era Henry, Campbell sau Cole. Nu stiu ce m-a determinat sa ma atasez de ei, dar nu voi regreta niciodata ca sunt tunar.
Am zis-o de mii de ori, o mai zic si aici o data: un gol al lui Pires, un dribling al lui Henry, un tackling de manual al lui Lauren imi trezesc emotii mai mari decat cel mai pasional sarut. Nu sunt nebun, sunt doar fanatic.
Azi noapte am trait un moment care m-a apropiat mai mult de Tunari... In returul semifinalei de Cupa Ligii (Worthless Cup cum o numesc eu) jucat pe Highbury, Arsenal avea nevoie de o victorie la 2 goluri. Henry deschide scorul, duce meciul in prelungiri. Noul intrat van Persie transforma impecabil, magistral, fenomenal, fantastic etc. o lovitura libera de la 25 de m si la 2-0 incep clasicele pase in propria jumatate insotite de "ole!"-urile publicului. Dar in ultimul minut, dupa o degajare a portarului oaspetilor, Senderos si Campbell se incurca, iar Jason Roberts(un nume pe care nu il voi uita multa vreme de acum incolo) profita si inscrie hoteste un gol care duce pe Wigan in finala. Nu m-am simtit cu sperantele spulberate... m-am simtit penibil.
Am facut un pas in fata. Nu am mai injurat echipa adversa. Si-au aparat corect sansele, si-au facut datoria si au triumfat. Nu castiga intotdeauna cei buni. Nu gasesc rostul injuriilor la adresa adversarilor. Ceea ce e de demonstrat, se demonstreaza in teren, barbateste si onorabil. Daca exista huligani imbecili ca la Manchester sau Liverpool, e problema lor. Invingatorii triumfa pe iarba intotdeauna. Macar am ramas cu ceva dupa meciul de aseara... si Craiova a scos din cupa pe CFR Cluj... eu m-am simtit atunci cum s-au simtit ieri fanii lui Wigan. Odata si odata tot o sa ridice Tunarii trofeul deasupra capului. Deocamdata au de depasit pe Real in optimile UCL, pe Tottenham in campionat si pe Bolton in FA Cup.
Ce s-ar fi intamplat daca Reyes nu rata penalty-ul din minutul 20 la scorul de 0-0? Sau daca Roberts ar fi fost eliminat la cotul aplicat in figura lui Campbell? Cand iei gol in ultimul minut al prelungirilor unei duble manse nu e vorba de ghinion. E vorba ca nu a vrut Dumnezeu. Ghinionul nu se struneste si nu se antreneaza. Daca Henry dadea 4 goluri (frunctificand jumate din ocaziile avute) acum nu as fi postat nimic pe blog, meciul fiind unul fara istoric. De asta e frumos fotbalul. E bine ca sunt surprize, ca sa se oftice si casele de pariuri si sa avem noi meciuri de povestit la nepoti.
Ma bucur ca acest meci a existat. Am inteles inca o latura a fotbalului.
Write it down and remember that we never gave in, the mind of a child is where the revolution begins

Multumesc Celui de Sus ca nu m-a facut fan al lui United

Un comentariu:

Anonim spunea...

n-am citit decat titlul, dar nu pot spune decat ca sunt "United fan forever".
I LOVE UNITED !!!